Fântâna cu stele: Poeme

Și-n mic e măreția zmeului mereu învins, iar magia ține, ca un descântec nespus încă, de puterea sinelui. Gnoseologie fantastică, soldat al scrisului de mână, punându-și sufletul pe oricare filă, încercând puterea fiecărui cuvânt ca într-un poligon de tragere unde armurierul reglează puterea de foc...

Un cuvânt, o armă! Întrebând, așteaptă. Culegând stele din țara de ger, dă forță verii prin senzația topirii în creuzetul sentimentelor. Acestea fac iarba, frunzele, orizontul să râdă într-un tedeum panteist al călătoarelor păsări, ca o evadare din lumea anotimpului arșiței viscolite, în lumea nemuritoare a poeziei.

Cultura poate fi salvată prin sticle cu rătăcite poezii ajunse în ocean. Cunoaștere prin sentimente, cuvinte întinse până le pârâie înțelesul, căutare necontemplativă, ci feminin provocatoare, panoptic al meșteșugului sacru, punere în valoare a forței cunoașterii și puterii cuvintelor…

Artizanul prelucrează vocabulele în profunzimea lor, atingând natura extraordinară a comunicării prin vers.

De oriunde te-ai uita, vezi frumusețea strălucitoare.

Deși se joacă o carte orfică în formă, textul este asumat cu responsabilitatea unui soldat. Poeta nu trădează, ci păzește dragostea înaltă, în forma ei pură, chiar cu sentimentul propriei destrămări, ducând spre ideal și mit. Nu invocă muza, ci, expunându-și cu sinceritate sufletul, caută fericirea în anodina lume din afară.

Cuvintele folosite sunt cele de demult, esențiale, perfecte, oglindite în amintiri și vorbite în vise.

Giuvaiere din împletituri simple de simțire și rouă, versurile Fântânii cu stele au forța descântecelor făcute de vrăjitoarele tinere în cleștarul tăului de munte și au aripi, fiindcă sunt încărcate de libertatea iubirii neprefăcute.

Ionel Muscalu

20 ianuarie 2022