Teoria specială a relativitățiiNicolae Sfetcu - 107 pagini Teoria relativității speciale a fost propusă în 1905 de Albert Einstein în articolul său "Despre electrodinamica corpurilor în mișcare". Titlul articolului se referă la faptul că relativitatea rezolvă o neconcordanță între ecuațiile lui Maxwell și mecanica clasică. Teoria se bazează pe două postulate: (1) că formele matematice ale legilor fizicii sunt invariabile în toate sistemele inerțiale; și (2) că viteza luminii în vid este constantă și independentă de sursă sau observator. Reconcilierea cele două postulate necesită o unificare a spațiului și timpului în conceptul dependent de cadru spațiu-timp. Teoria se numeşte "specială", pentru că se aplică numai în cazul special al măsurătorilor efectuate atunci când atât observatorul cât şi ceea ce este observat nu sunt afectaţi de gravitaţie. Zece ani mai târziu, Einstein a publicat teoria relativităţii generale, extinderea relativităţii speciale care încorporează gravitaţia. |
Cuprins
Cadre de referință coordonate și transformarea Lorentz | |
Simultaneitatea Relativitatea simultaneității | |
Spațiutimp | |
Impulsul relativist Cvadriimpuls | |
Dilatarea timpului | |
Însumarea vitezelor | |
Echivalența masăenergie E mc2 | |
Cauzalitatea și imposibilitatea depășirii vitezei luminii | |
Călătoriile în cosmos | |
Principiul corespondenței | |
Referințe | |
Despre autor | |
Editura | |
Alte ediții - Afișează-le pe toate
Teoria Speciala a Relativitatii: Editia Ilustrata Nicolae Sfetcu Nu există previzualizare disponibilă - 2018 |
Teoria Speciala a Relativitatii: Editia Alb-Negru Nicolae Sfetcu Nu există previzualizare disponibilă - 2018 |
Termeni și expresii frecvente
3.0 Unported license aceeași Albert Einstein Alike 3.0 Unported așa atât Attribution-Share Alike 3.0 avea cadru de referință cadru inerțial călătoria CC Attribution-Share Alike ceas ceasurile consecință constantă contracția lungimii coordonate decât lumina deoarece deplasează Deși diferență dilatarea timpului gravitațional direcția mișcării distanță distanțele două evenimente echivalența ecuația energia cinetică eter eterul eterului exemplu există experimentul față Fizeau forțele geamănul care călătorește geamănului gemenilor Hendrik Lorentz Henri Poincaré invariantă împărțită încât Lorentz și lumină lungimea corespunzătoare masa de repaus masa relativistă masă masă-energie masei măsurată mecanica clasică mecanica cuantică mecanica newtoniană Michelson Michelson și Morley Michelson-Morley Minkowski mișcare mișcă în raport navei obiect obiectului observator particule Pământ Pământului Poincaré poziția principiul corespondenței principiul relativității puțin referință inerțial relativitatea generală relativitatea specială relativității generale relativității speciale relația repaus și sistem spațiale spațiu spațiu și spațiu-timp spațiului staționar Sursa susținut și energia teoria relativității totuși transformarea Lorentz viteza luminii zero