Iluzia Amintirii - Poeme Filosofice

Coperta unu
CreateSpace Independent Publishing Platform, 7 apr. 2017 - 106 pagini

APRECIERI CRITICE DESPRE POEZIA FILOZOFICA LA SORIN CERIN

·        Prof. univ.dr. Ștefan Borbély, subliniază în revista Contemporanul, nr.10, octombrie 2020,la pagina 5, sub titlul Gnozele lui Sorin Cerin.că:"Multitudinea de sintagme scrise cu majusculă (Lumea Nimănui; Urma Adâncă a Durerii; Întunericul Singurătăţii; Labirintul Absurdului etc.) indică existenţa unui sistem conceptual precis în interiorul poeziei religios-filosofice a lui Sorin Cerin, care-şi trage seva, în mod evident, dintr-un ethos de esenţă creştin-gnostică, cu precizarea că protagoniştii canonici ai Creştinismului clasic (Isus, Maria, Diavolul etc.) nu apar în discursul soteriologic al volumului, deşi finalitatea spirituală a demersului e dincolo de orice îndoială, fiindcă poetul invocă în mod constant, ca ţintă finală a aspiraţiei sale, Iubirea, Ochiul de Vis al Perfecţiunii sau Calea spre Absolut a Viitorului. Regimul dihotomic al cuvintelor-cheie ale volumului e, şi el, de provenienţă creştină, fiindcă în interiorul lor se confruntă Absolutul şi Absurdul, aşa cum în Maniheism, de pildă, soarta lumii e decisă de bătălia dintre Fiinţa de Lumină şi Prinţul Întunericului.

Am menţionat dinadins Maniheismul ca posibilă sursă de inspiraţie a cosmologiei create de către Sorin Cerin, fiindcă, asemenea apocalipselor străvechi (adică a textelor-revelaţie), poetul se opune dispersiei induse de materialitate prin construirea unei mitologii proprii, foarte atent caligrafiate conceptual. Aşa procedau marii maeştri ai Creştinismului timpuriu, preluând o tradiţie ce venea din vremuri precreştine, când, prins în mrejele iluziilor lumilor versatile, metamorfice (Prinţul Întunericului din Maniheism este, şi el, un demiurg metamorfic, capabil să-i confere Materiei formele cele mai atrăgătoare, ca să nu mai vorbim de Maya hinduşilor), învăţatul îşi construia un univers (sau un mit) autarhic de sine stătător, care, de sorginte spirituală (cristalină) fiind, îi oferea acestuia „templul” necesar pentru exerciţiul soteriologic. Migălind, apoi, la fiecare detaliu al acestui „templu” (care putea fi o dumbravă de bambus, o mânăstire în vremurile mai noi sau chiar o Carte), învăţatul se purifica odată cu fiecare pietricică pe care o aşeza în zidul edificiului său, învelindu-se în cele din urmă cu el ca şi cum ar face-o cu un nimb de lumină. Poezia lui Sorin Cerin contribuie, prin fiecare nou vers, prin fiecare nouă poezie sau culegere, la edificarea unui asemenea sistem spiritual autarhic. De aceea, terminologia poetului are o logică intrinsecă precisă: atunci când el spune că orice Catedrală a Absurdului e clădită cu materie luată din moarte, atunci când scrie despre Străinul Suconştient sau despre Cuvintele Îngheţate care plutesc în jurul nostru ca nişte spini de gheaţă, sensul acestor sintagme trebuie căutat în interiorul sistemului mitografic creat de către poet, şi nu interpretate prin extrapolare. Să încercăm, aşadar, să decriptăm structura simbolică şi narativă a acestui mit, pentru a-i înţelege semnificaţia. Universul pe care poetul îl evocă în versurile sale este unul al finalurilor de ciclu cosmic, fiind, aşadar, unul de sorginte eschatologică. Există, în el, „cimitire de cuvinte”, „catedrale ruinate”, zori încleştaţi, care „se surpă” sau „ferestre sparte de Cer”, în care „plouă cu cioburi tăioase de clipe”. Nu vom găsi nicăieri în perimetrul acestui univers, care pare inspirat de ruinele suspendate în eter ale lui Piranesi, nici un spaţiu de compensaţie sau de refugiu, ruina şi dispersia fiind omniprezente. Astfel, geografia neagră, deznădăjduită a volumului sugerează aducerea credinţei într-o stare extremă, de macerare (acedia lui Thomas d'Aquino, interpretată şi ca torpor), stadiu de anulare a fiinţei, din care pornesc, mai departe, două drumuri alternative: cel al renunţării şi al morţii, respectiv cel al curajului şi al speranţei, rostul dispersiei extreme fiind acela de a sugera că şi-n situaţiile cele mai prejudiciante, viaţa credinţei dispune de suficiente resurse lăuntrice pentru înălţare şi „renaştere”, fiindcă indiferent de cât de opacă ar fi lumea din jurul nostru, tot există, în textura sa de profunzime, suficiente „seminţe de iubire” pe care să le adunăm pentru a construi o mântuire. Poezia lui Sorin Cerin ne apare, aşadar, ca fiind una marcată de un optimism spiritualist paradoxal, funcţionând cu logica unel lumi inversate. Poetul construieşte, cu fervoare şi cu pricepere sintactică, o anti-lume (lumea „cimitirelor de cuvinte”, a sensurilor îngheţate, lumea „cioburilor tăioase” şi a Absurdului), care are, în cele din urmă, menirea de a-i pune credinţa la încercare şi de a-l întoarce către orizontul izbăvitor al Absolutului. Sub aspect cantitativ, cuvintele şi imaginile volumului aparţin cu precădere lumii dispersate, „pierderii, uitării reci şi indiferente”, Absurdului, adică unui climat eschatologic, pe care Credinţa are chemarea să îl transceandă şi să îl corecteze. Poetul merge însă chiar mai departe, propunând o cosmologie de tip dualist, din categoria celor folosite în Gnoză. Să încercăm să o înţelegem, pornind de la poezia cu nr. 20 din volum, intitulată Unde vom fi obligați să rămânem:/Ne-am îmbarcat,/pe corabia Deșertăciunii,/cu nume de Fericire,/fără să știm,/că porturile în care va acosta aceasta,/sunt cele ale Durerii și Absurdului,/urmate la final,/de cel cu nume de Moarte,/unde vom fi obligați să rămânem,/pentru totdeauna,/despărțiți de identitatea Iubirii,/ce ne va fi furată,/de către un alt Destin,/ce nu ne va mai aparține,/spre a fi dusă în depărtările,/Inimii de Jar,/a Eternității Clipei,/dăruită undeva-cândva,/de Privirea ta,/rătăcită acum,/printre Florile de Lacrimi,/ale Amintirilor/.Nu e singurul loc în care Sorin Cerin vorbeşte despre un destin abulic, înşelător, în care omenirea a fost „închisă”, claustrată împotriva voinţei sale. În cazul de faţă, „corabia deşertăciunii” acostează în porturi cu conotaţii exclusiv negative, dar nu este deloc sigur că pasagerii şi-au dorit o asemenea „croazieră”, destinul lor purtându-i în derivă împotriva propriei lor voinţe, din raţiuni superioare, pe care ei nu le pot controla. Într-un alt poem din volum există un „Dumnezeu al Nimănui”, care a făurit lumea (sau măcar o parte din ea) „fără să înţeleagă” că ea trebuie să se compună (şi) din iubire. Acest demiurg „neatent” a operat chiar de la început o selecţie axiologică negativă, oprindu-i pe oameni să ajungă direct la valorile Binelui sau ascunzându-le pe pozitive. Termenul axial al întregului complex e Străinul Subconştient, pe „care – scrie poetul – ne-a fost interzis să-l cunoaştem”. În consecinţă, omenirea s-a lăsat captată într-o „greşeală” cosmică premeditată, care i-a obstaculat drumul înspre împlinire, adică înspre Iubire. Străinul Subconştient apare în mai multe dintre poemele lui Sorin Cerin, el având forţa unei obsesii cu valoare recuperativă. Trăind în universul sfâşiat, dispersat al materialităţii „absurde”, poetul nu face decât să se îndepărteze de Străinul Subconştient, mântuirea cerând, dimpotrivă, un parcurs în sens invers, înspre recuperarea Subconştientului şi punerea sa în armonie cu Absolutul. Precondiţia „întoarcerii” (termen esenţial pentru Gnoză) o reprezintă interiorizarea Iubirii: împărtăşirea din substanţa ei, pregătirea transfigurării. Dispunând, astfel, de toate elementele constitutive ale mitologiei poetice personale a poetului, nu ne rămâne decât s-o reconstituim. Punctul de pornire îl reprezintă, ca-n Gnoză, existenţa unui „Dumnezeu Străin” (numit Dumnezeul Nimănui de către poet), care a rostuit greşit, „neatent” Cuvintele Facerii, dând la iveală – fără s-o fi dorit, probabil – o lume unilateral abstruză, „absurdă”, în care spiritul oamenilor este pus la încercare grea. Nici voinţa nu-i mai ajută, aşa cum am văzut că se întâmplă cu metafora corabiei aflate în derivă, fiindcă lumea a fost tocmită de la început greşit, cu sensurile normale inversate. Simbolul major al volumului exprimă, aşadar, o capcană metafizică: fiinţa umană este prinsă într-un „joc” ironic, de tip eschatologic, din care, aparent, nu are cale de ieşire. Numai că impasul se dovedeşte a fi doar aparent, întrucât constructorul edificiului sublim propriu, adică poetul, dispune de puteri specifice, soteriologice, prin intermediul cărora poarta mântuirii se deschide. Toate aceste puteri sunt anti-sistemice, adică anti-eschatologice. A pus „Dumnezeul Nimănui” cuvinte anapoda în lumea pe care a creat-o? Rostul poetului este de le găsi pe cele adevărate – şi de a le scrie, pentru a le face accesibile şi celor din jur. S-a îndreptat lumea, fără s-o ştie, înspre rătăcire, uscăciune şi dispersie?: rostul poetului este acela de a găsi sensuri, noime şi surse de energie, şi de a le arăta şi celorlalţi, pentru a înlocui lumea fragmentată cu promisiunea uneia frumoase, întregi, luminoase. S-au aşezat forţele materiei pe calea Absurdului şi ale opacităţii? Rostul poetului – şi, implicit, al omului – este acela de a sădi Iubirea în suflete şi de a se întoarce către Absolut. Oricine poate opera aceste retroversiuni esenţializate, fiindcă, în cele din urmă, poet şi om semnifică, în sistemul de gândire al lui Sorin Cerin, cam acelaşi lucru: două ipostaze calitativ înrudite ale omului religios, ale Celui care Crede."

·        Prof. univ.dr. Alexandru Cistelecan în cadrul rubricii Avant la lettre, sub titlul Între reflecție și atitudine apărut în revista Familia nr.11-12 noiembrie - decembrie 2015,pag.16-18, Al Cistelecan consideră despre poezia de meditație a lui Sorin Cerin, că:"Din cîte văd, Sorin Cerin e un fel de vulcan textual în continuă și maximă erupție, cu o scriitură deopotrivă de frenezie și de vituperanțe. În poezie mizează pe rafalele reflexive și pe elanul sapiențial, cultivînd, cum zice singur în subtitlul Nonsensului Existenței de aici, poeziile ”de meditație”. O modalitate între toate riscantă – și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna – întrucît tinde a se amesteca unde nu e chiar treaba poeziei, făcînd un fel de filosofare versificată și, vrînd-nevrînd, tot felul de nacazanii și moralisme. Nu mai e însă cazul să ne reamintim de cele spuse de Maiorescu lui Panait Cerna în legătură cu ”poezia filosofică,” întrucît poetul le știe și el prea bine și tocmai asta vrea să înfrunte: riscul de a lucra doar în idee și de a subordona imaginativul conceptualului. Ce-i drept, nu e, pentru Sorin Cerin, nici o primejdie în acest sens, căci el e, de fapt, un pasional și n-atinge niciodată seninătatea cugetării și liniștea apolinică a gîndului; din contră, declamă cu pathos, mai degrabă dinlăuntrul unei traume pe care încearcă s-o exorcizeze și s-o sublimeze în radicale decît din interiorul vreunei păci de cuget sau al unei armonii reflexive. Chiar și ce sună a idee nudă, transcrisă adesea aforistic, e, de fapt, o răbufnire de atitudine, o transcriere de afect – nu cu răceală, ci mai curînd cu fierbințeală (i s-a și remarcat, de altfel, maniera mai profetică a enunțurilor). Dar cum metoda decolării lirice constă într-un fel de elevare a tot ce vine pînă la demnitatea articulării lor reflexive (de unde delestarea oricăror referințe la imediat, fie el biografic, fie mai mult decît atîta), poeziile lui Cerin se angajează abrupt în ecuațiile existențiale mari și definitive și nu-și pierd vremea în confesiuni domestice. Ele atacă Principiul realității, nu accidentele ei. Totul e ridicat astel la o demnitate problematică, dacă nu și de altă natură, și pregătit pentru o procesare densificată. Riscurile formulei răsar, fatal, și aici, întrucît se vede imediat mecanismul acestei promovări a realului la dignitatea Lirei. Unul dintre mecanisme se trage din moștenirea expresionistă (fără ca Sorin Cerin să aibă altceva în comun cu expresioniștii) a majusculei, prin care se instaurează, brusc și imprevizibil, fie smerenia în fața radicalului, fie panica în fața majestății cuvîntului. De regulă majuscula botează stratul ”conceptual” (chiar dacă unele concepte sunt metafore), semnalizînd alerta problematică. Ce-i drept, Sorin Cerin face exces și risipă de majuscule, astfel încît de la o vreme ele nu mai creează nici panică, nici evlavie, căci abundența le sedează efectele de acest gen și le pervertește într-un soi de grandilocvență. Celălalt mecanism de elevare în demnitate se bizuie pe o anumită – poate asumată, poate premeditată – emfatizare discursivă, pe o îngroșare lexicală și pe o declamație de profunde și de grave. Se insinuează – de nu cumva se chiar instaurează – și aici o evidentă procedură de rețetă imaginativă, redundantă peste tolerant. Cum e și normal – ba chiar inevitabil – într-o lirică de reflecție ce vrea să se coaguleze în jurul unor nuclee conceptuale, modalitatea imediată de sensibilizare a acestor noduri conceptuale constă în materializarea abstracțiilor; senzualizarea lor e chiar modul lor de epifanizare lirică. Dar la Sorin Cerin mecanica imaginativă se bazează pe o simplă genitivizare materializantă a abstracțiilor (de unde imagini nesfîrșite de genul ”spinii Adevărului”, ”coșarii Împlinirilor”, ”periile Amăgirii” etc. etc.), sub care stă cel mai adesea un buton de personificare. Pe scala decantării în metafore stăm, astfel, doar pe primii fuștei, ceea ce produce, simultan, un efect de candoare imaginativă (sau discursivă), dar și unul de uniformizare. Probabil însă că această încredere în procedeele primare se datorează mizei pe decantarea gîndului, miză care lasă în subsidiar acțiunea imaginativă (iar pe cea simbolizantă cu atît mai mult) ca atare.

Dar nu cîte și nici ce idei bîntuie prin poeziile lui Sorin Cerin sunt, totuși, lucrul cel mai relevant (ideea, în general, dar și în acest caz particular, are un grad de indiferență la lirism). Dimpotrivă, în mod oarecum paradoxal, decisivă, nu doar definitorie, e atitudinea în care ele se strîng, afectul în care coagulează. Sub aparența unui discurs proiectat pe ”gînd”, Sorin Cerin promovează, de fapt, un lirism (cam pus la uscat) de afecte existențiale (nu de afecte intime). Reflexivitatea poemelor nu e, din această perspectivă, decît un fel de penitență atitudinală, o hieratizare a afectelor violente. Stratul pasional e, în realitate, cel care se agită și el se vede în mai toate componentele lui, de la cele de vituperație la cele de evlavie sau tandrețe sublimată (ori, din contră, resentimentalizată). Poetul e, pe fond, un exasperat de starea lumii și de condiția omului și pornind de aici exersează sarcasme (crunte cel puțin ca șuvoi) pe seama ”Societății de consum” sau pe cea a deșertăciunii ”Iluziilor Existenței”. E o febră imprecativă care dă elan versurilor, dar care, mai ales, pune în vedetă discursivă exasperarea în fața acestei degradări generale. Atît de generale încît ea a cuprins și transcendentele, căci Sorin Cerin e mai mult decît iritat de instrumentalizarea lui Dumnezeu (și a credinței) în lumea de azi. Iritarea în fața coruperii sacrelor ajunge la culme în versuri de maxim tupeu blasfemic (”Ticăloşia Diavolului se numeşte Rău,/ pe când a Lui Dumnezeu, Bine.”, dar și altele, nu mai puțin provocatoare și ”infamante” la adresa Dumnezeirii); asta nu se întîmplă însă decît din pricina intensității și purității propriei credințe (Ștefan Borbely a evidențiat îndestul energia fervorii din poezia lui Cerin), dintr-un fel de absolutism devoțional. Căci nu lirică de provocare și de imprecare face, de fapt, Cerin, ci dimpotrivă: lirică de devoțiune disperată și înflăcărată, prin care-l caută ”pe Adevăratul Nostru Dumnezeu/ atît de diferit de cel al catedralelor de genunchi roși/ la zidurile reci și inerte ale lăcomiei Iluziei Vieții”. E febra devoțională de pe reversul imprecațiilor și sarcasmelor, dar tocmai ea e cea care contaminează toate poemele. Dintr-un strat de ideale strivit ies, cu vervă pasională, atitudinile lui Cerin, atitudini eruptive oricît ar fi ele de codificate într-o lirică de reflecții."

 

·        Prof.univ.dr. Elvira Sorohan Pentru a înțelege pe deplin cronica literară scrisă de Elvira Sorohan în Convorbiri literare unde face referire la un articol scris de Magda Cârneci referitor la Transpoezie, si publicat in România literară unde se specifică ce anume este poezia veritabilă, genială, marea poezie pe care o râvnesc poeții ultimului secol,[30] Elvira Sorohan, specifică în cronica dedicată poeziei ceriniene din Convorbiri literare,numărul 9,(237),paginile 25-28, 2015 [31] sub titlul Un poet existențialist din secolul 21, că:"Am în faţă trei plachete de versuri ale puţin cunoscutului şi nu lipsitului de inspiraţie poet, Sorin Cerin, ordonate într-o logică descrescendo, uşor de înţeles, Nonsensul existenţei, Marile tăceri, Moartea, toate apărute în 2015, la Editura Paco, din Bucureşti. După ideile titulare, îndată te frapează şi vocabularul poetic al primei poezii ce te întîmpină cu sintagma „Iluzia Vieţii”, ortografiată cu majuscule. Este, în fond, o expresie moştenită din vocabularul consacrat al existenţialiştilor, deajuns ca să bănuieşti ce marcă vor avea poeziile. Înaintezi cu lectura fiind curios să vezi cît se menţine poetul pe aceeaşi coardă de fond, şi cît de adînc, cît de grav trăieşte întru această idee deloc nouă. Şi nu e nouă pentru că rădăcinile existenţialismului, modern reformulat, îşi trag seva din scepticismul biblicului, melancolicului Eclesiast, descurajat, în conştiinţa tragică a finitudinii ca destin. Este regele biblic un existenţialist avant la lettre. El descoperă că „vreme e a te naşte şi vreme e să mori”, în rest, „totul e vînare de vînt”. Ce se mai poate spune nou în vremea noastră, chiar în formulă personală, cînd existenţialismul a fost intens susţinut filosofic în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, de la Kirkegaard şi pînă la Sartre, cu nuanţe specifice. O poezie în termenii existenţialismului statuat mai poate interesa fiinţa zilelor noastre, sclava imaginii vizuale şi a internatului, doar prin adaptări ori actualizate adaosuri complementare ideii centrale şi nu în cele din urmă, prin puterea întoarcerii asupra sinelui. Este cam ceea ce încearcă să realizeze poetul Sorin Cerin, lăsîndu-ne, dintru început, impresia că trăieşte miracolul creator, inspiraţia. Voind să orienteze cititorul spre a căuta un anumit gen de poezie cultivată în aceste plachete (cu una şi aceeaşi copertă ), autorul le subintitulează, ne varietur, „Poezii de meditaţie”, cum şi sînt la nivelul ideilor. Dar, cît de adîncă şi cît de personală e meditaţia, n-o poţi spune decît la sfîrşitul lecturii, cînd sintetizezi ce anume aspecte ale ontologiei şi din ce perspectivă intelectiv-afectivă le dezvoltă poetul.

În mod cert, vocabularul poeziei existenţialiste universale, uşor de recunoscut, este acum redistribuit într-o altă topică, ceea ce conduce la combinaţii surprinzător de noi, unele îndrăzneţe, ori teribil de dure, cum sînt cele ce vizează biserica. Citind numai unul dintre cele trei volume e ca şi cum le-ai citit pe toate, se cîntă pe aceeaşi coardă, cu minime înnoiri de la o poezie la alta. Poetul se închide într-o sferă conceptuală unitară, de aici retorica specifică. Oriunde ai deschide unul dintre volume, te afli în centrul universului poetic, aceleaşi idei, aceeaşi atitudine de scepticism revoltat. La nivelul limbajului, acelaşi vocabular, bine acordat cu sfera conceptuală, e recombinat în noi şi noi sintagme, cu actualizări ce ţin de mediul de astăzi şi chiar imediat al fiinţei aruncată în lume să ispăşească „Păcatul Originar”. Se ştie, pentru că spuneau înţelepţii, „fiul Evei nu trăieşte într-o lume lipsită de vaiete”. Ambiţia de a-şi construi o meditaţie personală, imposibil de realizat la nivelul vocabularului poetic deja obosit, e compensată de arta combinaţiei cuvintelor, fără să poată evita frecvenţa redundantă a unor sintagme. Cea mai frecventă, uneori plasată voit şi de două ori în aceeaşi poezie, este „Iluzia Vieţii”. Alte zeci de cuvinte cheie, complementare, frapează prin utilizare ostentativă, spre a sublinia ideea de „Nonsens al Existenţei”. Sînt preferate serii de cuvinte scrise cu majusculă: „Clipă”, „Nemurire”, „Iluzie”, „Absurd”, „Tăcere”, „Moarte”, „Eternitate”, „Adevăr Absolut”, „Vis”, „Liber Arbitru”, „Păcatul Originar”, „Iubirea”, „Singurătatea”, „Înstrăinarea”, „Dumnezeu” şi multe altele. Sintagma care aduce aici şi acum trăirea problematizată a existenţei este „Societatea de Consum”. Se degajă din poezie o frenezie a dublării cuvîntului ce susţine ideea. Adesea, această energie debordantă a reaşezării cuvintelor acoperă ceea ce cauţi în poeziile compuse pe una şi aceeaşi temă, adică trăirea intens afectivă a sentimentului „iluziei vieţii”, înăuntru, nu în afară. Aici să mai amintim de maniera de a distinge cuvintele expresive ortografiate cu majusculă. Ploaia de majuscule tinde să inunde cîteva semnificaţii de bază ale poeziilor. Şi mai e o particularitate, punctuaţia. După fiecare vers, încheiat sau nu ca înţeles, gramatical sau nu, e pusă virgula; punctul e pus de preferinţă numai după ultimul vers. Altfel decît Eclesiastul biblic, poetul nostru, mai mult revoltat decît melancolic, ierarhizează deşertăciunile destul de puţin ordonat ca să poţi urmări idei clare. Semnificaţiile se aglomerează în una şi aceeaşi poezie, cum e Ierarhia Deşertăciunii. Dar nu e singura. De vină poate fi realitatea contemporană care provoacă pe multiple planuri sensibilitatea poetului. Cuvîntul „deşertăciune” e angajat într-o combinaţie gravă, tăioasă, pus să însoţească chiar fenomenul naşterii lumii, pentru a sugera, finalmente, prin alăturări culinare foarte originale, voit vulgarizatoare, dezgustul, „greaţa”, ŕ la Sartre, lăsate în urmă de conştiinţa absurdului existenţei. Am trimis la poezia Industrie a Cărnii Existenţiale: „Plugul Deşertăciunii sapă adînc,/ în ţărîna Existenţei,/ vrînd să însămînţeze genele Iluziei Vieţii,/ pentru a naşte Lumea,/ după o gestaţie prelungă,/ în pîntecul fără limite al Minciunii,/ care se sprijină pe Adevăr pentru a exista,/ …corbii negri ai gîndurilor,/ dezvoltînd,/ O adevărată Industrie a Cărnii Existenţiale,/ începînd,/ de la fripturi de vise pe grătarul Absurdului,/ pînă la,/ mezeluri de cea mai bună calitate a Deznădejdii.” Ceea ce găseşti în această poezie: paradox, nonsens, nihilism, dezabuzare, visuri făcute scrum, toate acestea şi altele se vor multiplica, recombina caleidoscopic, în toată creaţia cuprinsă în aceste trei plachete. Dacă noţiunile şi conceptele sintetic cuprinse în cuvinte îşi păstrează constant înţelesul, soarta „cuvîntului” nu e aceeaşi, pare să meargă spre epuizare, ca şi forţa de înnoire a poeziei. Au şi cuvintele soarta lor, în afară de poezie, cum zice poetul. La început, paradoxal, „Toamna sentimentală” e părăsită „de recoltele înflăcărate de cuvinte”, frenetic adunate de temperamentul aprins al poetului îndrăgostit numai de anumite cuvinte, cele din semantica existenţialistă. Alteori, „Stoluri de Cuvinte,/ brăzdează cerul Amintirilor”. În registru schimbat, cuvîntul e chinuit ca instrument al presei, violentă, pe drept incriminată de poet: „Cuvinte lacustre,/ plîng în ghivece de Martiri,/ puse la ferestrele bordelurilor de Ziare,…”. Este deplînsă soarta cuvintelor angajate insolit, grotesc: „La măcelăria Cuvintelor,/ în colţul străzii Destinului,/ se vînd ciolane de fraze stricate,/ pulpe de înţelesuri pentru prăjit,…”. Şi cu acest fragment am ilustrat originalitatea combinaţiilor verbale resentimentare, ce defulează o atitudine poetică provocată de revolta împotriva nonsensului existenţei. În cele din urmă e metaforizată „iarna Cuvintelor,/ care ningeau peste Zilele noastre,…” şi e deplînsă soarta lor, căderea: „în Noroiul unor Cuvinte,/ obscene şi pline de invective”, şi, finalmente, sucombarea lor: „Cimitire de cuvinte se înşiră în sufletele,/ ce vor şi speră la Înviere,…”. Aici cuvintele s-au întors la poezie. Însă, cuvîntul e numai instrumentul ce nu e numai al poetului, doar a lui e problema de fond a existenţei iluzorii, resimţită ca atare în termenii existenţialismului de la începutul secolului 21. Acesta e miezul, laitmotivul zecilor de poezii semnate de Sorin Cerin, distribuite studiat, presupun simbolic numerologic, în fiecare plachetă cîte 77, nici una în plus sau în minus. Din sămînţa acestei idei generos semănate, se ridică pentru poetul obosit de atîta frămîntată gîndire: „Ierburi de întrebări ce unduiesc alene peste pleoapele/ Asfinţitului,/ ce abia se mai pot ţine întredeschise,/ în zarea unor Răspunsuri,/ ce par a fi migrat către depărtările reci ale Uitării.” Nota meditativă a acestor versuri nu e cu totul descurajantă. Poetul nu e nici depresiv, nici anxios, pentru că are un temperament tonic. El o ia mereu de la început, cu declaraţii de neînvinsă voinţă de a înţelege, fără să accepte, ca astfel să se poată întoarce spre cunoaşterea de sine. În imagini poetice rare se conturează un fel de rezumat al discursului poetic, concentrat în poezia Ierarhia Deşertăciunii, încheiată, în termenii contemporaneităţii absurdului. E un mod de a reînnoi ceea ce s-a mai spus, că „mîncăm absurd pe pîine”. Pluralul indică în poet un exponent în numele omului, în general, „granitul” semnificînd taina de nepătruns de care se loveşte „trestia gînditoare”: „Căţăraţi pe Stîncile Vieţii,/ vrem să înţelegem granitul ca şi cum ar fi,/ o trestie conştientă de Sine. || Demolăm pilonii Naturii Iluziei Vieţii,/ încercînd să punem în locul lor,/ Un Vis cu mult mai străin de noi înşine. || Ruinăm slăbiciunea,/ … devenind propriile noastre epave,/ ce rătăcesc spre nicăieri. || … Să fie ochii Societăţii de Consum făcuţi doar pentru a/ privi Ierarhia Deşertăciunilor? Iubirea, care ar merita un comentariu al nuanţelor la care trimit imaginile poetice, este, în Vis şi realitate, o: „icoană prinsă de pereţii reci şi insensibili,/ ai unei catedrale a desfrîului, cum este Societatea de Consum,/care ne consumă vieţile,/ pentru un Sens ce nu-l vom afla niciodată.” Dincolo de jocul cuvintelor se remarcă substantivul grav ce anulează cu totul sacralitatea catedralei. E un transfer de semnificaţii fabricat de revolta permanent revărsată asupra tipului de societate în care trăim. Viaţa noastră, se lamentează poetul în Feline Existenţiale: „ se vinde scump la tejgheaua Destinului,/ pentru a da gust Desfrîului,/ abonat cu cartelă de plăceri în regulă,/ la Societatea de Consum.”/… „Promisiuni Deşarte,/ şi-au pierdut cheile Împlinirii,/ iar acum fac Morala cartelului de Legi,/ alături de prostituatele politiciene ale momentului”. Limbajul violent, ca săgeţi poetice aruncate şi contra degradării teribile a politicului, defulează o revoltă de tip nihilist, ridicată la rang de principiu. Ţinta absolut actuală este încă şi mai evidentă atunci cînd, în poezia Jocul de-a Viaţa cu Moartea, este incriminată, cam în aceiaşi termeni, „grădina Societăţii de Consum Foamete,/ drept mari atleţi ai tăierilor de venituri./ Cîntarele false şi isterice ale Politicii,/ ne drămuiesc cu parcimonie fiecare Clipă…”. Schimbînd subiectul, vocabula „clipă”, în raport cu „eternitatea”, actualizează o notă din arsenalul de cuvinte specifice din limbajul marelui gînditor existenţialist care a fost misticul Kierkegaard. După cum atitudinea clar atee, cînd e vorba de Dumnezeu şi biserică în poeziile lui Cerin, actualizează durităţi de limbaj, cu particularităţi ale existenţialismului sartrean, în timp ce Matematica existenţei şi multe alte poezii ne readuc în memoria culturală imaginea acelei „monde cassé ” percepută critic de francezul Gabriel Marcel. Poate cea mai densă în concepte complementare „existenţei”, dintre poeziile celei dintîi plachete, este Desfrîu. Sînt încercări de a da definiţii, de a pune în relaţie lucrurile prin inversiune cu sens, din nou foarte grav acuzatoare, cum e cea cu adresă la „mănăstire”. Sigur, nefericirea fiinţei care scrie o asemenea poezie, vine nu numai din conştiinţa căderii omului în lume sub blestem divin, dar şi din ceea ce ar fi o consecinţă, respingerea, pînă la blasfemie a nevoii de Dumnezeu. Interogaţia, din poezia Desfrîu, care pare că lasă cititorului libertatea de a da particulare răspunsuri, e un tertip al poetului conştient de ceea ce afirmă la modul mascat: „Existenţa este o nălucă prinsă între două vise, Spaţiul şi/ Timpul./ Pacea va fi mereu datoare Războiului cu propriile ei/ arme, Deşertăciunea Democraţiei şi Dictatura./ Care desfrîu nu-şi are mănăstirea sa şi care crimă,/ democraţia ei? ” Poezia continuă cu o nouă definiţie a „Existenţei” ca „joc de noroc”, însoţită de „Speranţă”, niciodată lăsată în voia „liberului arbitru”, care i-ar da omului libertatea de a schimba ceva. Rămîne numai libertatea fiinţei de a judeca propria existenţă, etern îngrădită să poată depăşi absurdul. Natura demonstrativă a poetului îl condamnă, extroversiv, la excese, încît risipeşte prea generos ce a adunat cu greu din biblioteca propriei vieţi şi a cărţilor. Paradoxal, acelaşi temperament e sursa puterii de a trăi autentic sentimentul de alienare, de înstrăinare şi accentuată singurătate, pînă la a-şi simţi sufletul ca o „casă în ruină”, din care, plecată, fiinţa căzută în „neant”, mai are şansa de a fi sortită „Eternităţii”. Rămîn multe alte comentarii de făcut la cîteva cuvinte preferate ale poetului, înscrise cu majusculă. Dar, despre „Iubire”, „Dumnezeu”, „Biserică”, „Absurd”, „Clipă şi Eternitate”, „Tăcere” şi „Moarte”, poate, altădată. Ar merita, pentru că acestui poet nu-i lipseşte inspiraţia rîvnită de alţii, cum scria poeta Magda Cârneci, dar el trebuie să se ferească de pericolul de a rămîne un artifex, şi, încă, să nu calce prea apăsat pe urmele din Bacovia ori Emil Botta, spre a nu le desfigura prin exces."

 

·        Ana Blandiana: "Poezia de meditatie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevaruri filozofice,ci o impletire de revelatii despre aceste adevaruri.Iar raportul dintre intensitatea acestor revelatii si indoiala din care sunt construite adevarurile este chiar piatra filozofala a acestei poezii.De altfel,secretul de a putea fixa fulgerul revelatiei este o problema la fel de subtila ca si aceea a pastrarii energiei solare din zilele calde in cele reci."

 

·        Theodor Codreanu „Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist, de o mare mobilitate a minţii, mânuind cu măiestrie antitezele, îmbinându-le oximoronic sau alternându-le chiasmatic în probleme cu mize majore din viaţa noastră spirituală şi socială. Poezia din Liberul arbitru este o prelungire a manierei sale de meditaţie, impregnând-o şi cu o doză potrivită de kynism (în sensul dat cuvântului de Peter Sloterdijk), reuşind, totodată, performanţa de a rămâne pe teritoriul lirismului autentic chiar şi atunci când vituperează „Corbii vulgari necrofili şi necrofagi ai Viselor”.

 

·        Ioan Holban „Despre expresivitatea și bogăția înțelesurilor transmise Celuilalt prin tăcere a scris pagini antologice Lucian Blaga. Poetul de azi scrie, în Marile Tăceri, o poezie a sentimentului religios, nu de amvon, însă, ci în gînd cu Dumnezeu, în meditație și în fulgerarea gîndului spre clipa Creației. Poezia lui Sorin Cerin este a unui alt Cain rătăcind în pustie, păstrînd, încă, frânturi din bucuria edenică pentru a ieși din ”menghina” lumii unde omului căzut i se surpă orizontul sufletului în ploi de foc și urme de plumb”.

 

·        Prof.univ.dr. Maria Ana Tupan "Meditaţiile lirice ale lui Sorin Cerin au ceva din amestecul paradoxal de disperare şi energie a revoltei din eseurile filosofice ale lui Emil Cioran. Sesizarea tragismului şi grotescului existenţei nu conduce la paralizie psihică, ci la nihilism exorcizant şi blasfemitor. Sfada cu “adulterinul Dumnezeu” – apelativ şocant dar foarte expresiv pentru idea de păcat originar al lui … Dumnezeu care trebuie să fi zămislit lumea rea prin adulter cu Satana – capătă accente sarcastice în vignetele unei Biblii desacralizate, cu un Creator care meştereşte firmamentul la o masă de fierar şi un Diavol în care s-au contopit toţi frondiştii hippy-rap-punk-porto-ricani:

 

[…] stelele alcoolice, ale unui Univers, lacom, meschin şi cinic, băute de Dumnezeu la masa Creaţiei,

pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii, mâzgălite cu graffiti de Diavol,

Dacă poetul şi-a propus în poemul La un grătar un exerciţiu urmuzian, reuşita e perfectă. Nu numai ingenioase salturi mortale pentru logica identităţii de pe un nivel ontologic în altul admirăm aici, ci şi tropismul de o barocă inventivitate al unui Eucharist pe dos, căci într-un univers al vieţii spre moarte, cel care se frânge e spiritul, cuvântul, pentru a revela un ... trup deleuzian, animalic, descris ca minuţioasa hartă anatomică a unui student medicinist. Poetul ne surprinde prin noutatea şi revelaţia definiţiei aforistice, căci, după primul moment de surpriză, acceptăm peisajul moralizat al timpului, cu un trecut mort, un viitor viu şi un prezent iluzoriu, contrar sentimentului comun că viaţa trăită e eul nostru cert, că doar prezentul există cu adevărat şi că viitorul e pură ipoteză. Cerin redefineşte fiinţa umană ca aflându-şi autenticitatea în multiplicarea mentală a realităţii terne şi ca proiect existenţialist".

 

·        Prof.univ.dr. Mircea Muthu "Disperarea de a găsi un Sens existenţei contemporane aluvionează testimoniul poetic al lui Sorin Cerin în care amurgul limbajului, asociat cu „clepsidra spartă” a timpului,este resimţit – cu acuitate tragică – de „cuvintele noastre torturate” "Meditaţia, întoarsă spre sine însăşi de „oglinzile întrebării”sau de către „ochii” fabuloşi ai Oceanului nesfârşit, se automacerează la aceeaşi temperatură febrilă, de arc voltaic, enunţată – in nuce –de sintagma „ploilor de foc”.

 

·        Prof.univ.dr. Cornel Ungureanu " Sorin Cerin propune un discurs poetic despre felul de a trece "dincolo", o reflecţie şi o îngândurare care are nevoie mereu de majuscule. Cu majuscule, cuvintele pot să suporte accentele apăsate ale autorului care păşeşte. cu atâta energie, pe tărâmurile frumos traversate de cei înzestraţi cu harul preoţiei. Sorin Cerin ritualizează timpurile deconstrucţiei poetice, dacă e să înţelegem cum se cuvine desfăşurarea versurilor sub steagul titlului."

 

·        Prof.univ.dr. Ion Vlad "Sorin Cerin si-a definit poemele din volumul "Marile Taceri""poezii de meditatie" Fara indoiala,reflexivitatea e dominanta creatiei sale, prezidate de interogatii,revolta,nelinisti si o dramatica cercetare a TACERII,topos al indoielilor,al cutezantei si al aventurii spiritului in permananta cautare a adevarului;poezia sa urmeaza unei axiologii de un intens dramatism.E lirica luciditatii,a meditatiei si a lirismului autentic".

 

·        Lect. univ.dr. Laura Lazăr Zăvăleanu: "Intelectual format la şcoala bucureşteană, dar simţind nevoia să se revendice, admirativ, de la modelul critic al şcolii clujene, unde îşi identifică modelele exemplare în profesorii Ion Vlad şi Mircea Muthu, Sorin Cerin îşi construieşte şi poezia intertextual, pentru că poetul Marilor Tăceri îşi declară peste tot maeştrii, identificaţi aici, intrinsec, cu Blaga (prin reflecţie filozofică şi structură prozodică uneori voit calchiată după Poemele luminii) şi Arghezi.Însuşi titlul volumului, Marile Tăceri, impune imperativul unui dialog implicit cu poezia lui Arghezi purtând acelaşi titlu.Căutărilor febrile din Psalmii arghezieni ale unui Dumnezeu chemat să se arate, le răspund aici interpelările fără odihnă ale unui apostat credincios, care se sfâşie, în pustia gândului şi a imaginii frânt oglindite de lumea declarată, între dragoste denunţatorie şi revoltă tandră, între blestem incantatoriu şi rugă deghizată, de veşnic îndrăgostit, fără putinţă de a-şi declina, în realitate, fervoarea, deşi cuvântul experimentează, estet, întregul lexic blasfemiant şi apocaliptic.O duplicitate izbăvitoare, în fapt, care - strigându-şi drama înstrăinării şi a introspecţiei ratate, ca şi neputinţa întâlnirii cu celălalt sau spaima suprapunerii cu el, într-o lume al cărei sens este rătăcit în „tenebrele lagărelor de idei”, la interferenţa unui timp şi unui spaţiu ajunse “la capăt de hotar ” -,naşte, in litania `a rebours, semnele creaţiei mântuite, în plin festin cinic, “pe masa olarului iubirii"

 

·        Conf. univ. dr. Călin Teutișan "Poezia lui Sorin Cerin declamă o fatală nostalgie a Sensului. Gândirea poetică încearcă recuperarea lui, din fragmente disparate, readuse la un loc prin travaliul liric, închipuind o posibilă hartă reconstituită, fie şi fragmentar, a lumii, dar mai ales a fiinţei. Metaforismul neovizionarist este cadrul de referinţă al acestor poeme, traversate, când şi când, de parabole ale realului, "citit" în cheie simbolică, dar şi ironică. Cinismul lipseşte cu desăvârşire din versurile lui Sorin Cerin.Aceasta înseamnă că personajul liric ce cuvântă în paginile de faţă, mai exact conştiinţa lirică, pune o presiune etică asupra realităţii, forţând-o astfel să-şi asume propriile adevăruri uitate."

 

·        Prof.univ.dr. Cornel Moraru "Profet al neantului existenţial, poetul face parte din categoria moraliştilor, rezumând într-o manieră fulgurantă precepte aforistice şi proiecţii aspre dintr-o viziune extatică de sfârşit de lume. Meditaţiile sale dezvoltă o retorică furibundă pe tema "nonSensului Existenţei", deşi exprimă mai mult îndoieli decât certitudini şi întrebări decât răspunsuri. Intensitatea implicării în acest demers liric atinge, pe rând, cote extreme: de la jubilaţie la sarcasm şi de la indignare, din nou, la extaz..."

 

·        Prof.univ.dr. Ovidiu Moceanu "Prin cimiterele viselor, volumul semnat de Sorin Cerin, poezia marilor întrebări existenţiale îşi caută un nou statut, construind, în texte care comunică subteran, un chip al omului interogativ. "Catedrala existenţei" are capcanele ei, "Adevărul absolut" pare de neatins, "Crinii albi ai adevărului" pot ucide, "dacă nu-şi aeriseşti cămara minţii", eul poetic descoperă mai degrabă un "Dumnezeu prea amar"... Toate acestea sunt expresii ale unei stări de mare tensiune interioară, în care luciditatea săgetează revelaţia şi limitează trăirea deplină a sensului existenţei".

 

·        Prof.univ.dr. Dumitru Chioaru "Discurs profetic, filosofic sau poetic? - e greu de determinat în care se încadrează textele lui Sorin Cerin. Autorul le înglobează toate trei într-o formulă personală, aparent desuetă estetic, rostind însă cu suflu de poeta vates ultimele cuvinte dinaintea Apocalipsei. O apocalipsă în care lumea desacralizată şi dominată de false valori sfîrşeşte pentru a putea regenera prin Cuvînt".

 

·        Prof.univ.dr. Ștefan Borbély "Spirit profund şi sincer religios, Sorin Cerin caută disperat după diamantul ascuns în negurile molozului, ale cenuşii. Un întreg arsenal al modernităţii negative - căni ale pustiului, apa uitării, abatoare, sărbătoarea continuă a suferinţei, maimuţa de lemn putrezit etc., etc. - e chemat să denunţe, în versurile sale, "armele letale ale societăţii de consum" şi "ospiciul" alienării prin mercantilizare a existenţei noastre de fiecare zi. Tonul e apodictic, pasional, profetic, nu admite nuanţe sau replici. "Noii paşi ai credinţei" sunt enunţaţi peremptoriu ca speranţă a mântuirii colective, "lumina divină" se întrezăreşte, izbăvitor, la capătul încă îndepărtat al supliciului, însă, pe moment, poetul pare să fie preocupat exclusiv de retorica eschatologică, întrezărind decădere, demisie morală sau ruine cam peste tot pe unde-l poată paşii sau privirile"

 

·        Gheorghe Andrei Neagu "Definitoriu pentru acest autor pare să fie pe drept cuvânt, îndoiala, drept piatră de temelie a poemelor sale(Greșeala pag.73)Îl felicit pe autor pentru cutezanțele sale stilistice din "Din ochii luminii divine pag.81 precum și din celelalte păcate cuibărite în sânul lui creator. Cred că literatura română are în Sorin Cerin un scriitor al mileniului 3 care trebuie abordat cu mai multă insistență de critica de specialitate"

 

·        Marian Odangiu “Lirica lui Sorin Cerin este una a întrebărilor esenţiale: relaţia Fiinţei cu Divinitatea într-o lume din ce în ce mai distorsionată valoric ( şi distorsionantă în acelaşi timp !), dispariţia unor repere fundamentale - atrăgând după sine interogaţii copleşitoare şi infinite nelinişti -, absenţa tot mai tulburătoare a unor Adevăruri care să deschidă calea spre Mântuire, îndoielile profund demotivante asupra Sensului Vieţii, absurd înălţat la rang de raţiune existenţială alimentează spaima şi angoasele poetului. Versurile sale dezvoltă astfel o veritabilă retorică a disperării, în care, aidoma unei insecte halucinate de Lumină, autorul lansează întrebări fără răspuns, caută confirmări acolo unde acestea au intrat de mult în disoluţie, navighează îndurerat dar lucid printre imagini şi metafore de elevată şi convingătoare pregnanţă, construieşte scenarii apocaliptice despre Viaţă, Iubire şi Moarte…”

 

·        Eugen Evu :"...cărțile par a fi obiecte de cult-cultură-proprie testamentară ale unui ceremonial, …al neo-cunoașterii, platonic-socratice sub semnul “Guvernământului General al Genezei” bunăoară. Ceea ce merită considerat este și imperativul transparent al autorului de a comunica în limba natală, românească. Singurătatea atribuită Sacrului este totuși a ființei umane în ipostaza ei reductivă, a condiției umane….Cum Vinea scria, poetul vede idei ale sale, sau oglindire în ‘odaia cu oglinzi’ a bibliotecii universale. Un destin desigur personal, in mare parte asumat, nota bene.În volumul Politice, la extrema lui H.R. Patapievici poetul este bine-știutor al problemei eliadești, al “căderii umanului în zoon politikon”…Între raționalism și iraționalism, Sorin Cerin navighează pe Oceanul Interconnection."

 

 

 

Pagini selectate

Alte ediții - Afișează-le pe toate

Iluzia Amintirii - Poeme filosofice
Sorin Cerin
Vizualizare completă

Termeni și expresii frecvente

aceeaşi acestei Adevăr Adevărul Absolut Adevărului aici atât care-mi căci cărui către căutarea câte Cerul Cimitirul Clipă Clipe Consum cuvinte cuvintele Cuvintelor decât Destin Destinelor Destinului Deșertăciunii devenit dincolo doar dorit drept Dumnezeu Eternitatea Eternității existenţei fața fiecare fiind fruntea Gheață idei Iluzia Amintirii Iluzia Fericirii Iluziei Iluziile Amintirilor Iluziilor Fericirii Iluziilor Morții Iluziilor unor Amintiri Iluziilor Vieții Inimii inspiraţie Iubire Iubirii încă încât însă înșine într-o înțelege îşi l-am Lacrima Lacrimile le-am lirică Lume Lumea lumii mereu Moartea ne-a ne-am ne-au Nemuririi niciodată Nimănui noastre Norocului nostru Ochii oricât Orizontul pare până pierdut pline poeme filosofice poet poetic poetul poetului poezia poeziile prea Privirilor Prof.univ.dr Promisiuni propriile rece reci și reuși Ridurile Sacru să-l Sângele Sens Sentimentelor singur Sorin Cerin Speranțe Stelele Sufletelor Sufletului sunt tău Timpul Timpului tocmai totdeauna Uitării undeva-cândva unul Vieţii Viitor Viitorul Vise Viselor vreodată vrut Zâmbetului Zile Zilele Zorii

Despre autor (2017)

Sorin Cerin este un important poet existentialist din secolul XXI, filozof și logician, creatorul Operelor Filozofice ale Coaxialismului, autorul monumentalei lucrări intitulată Culegere de Intelepciune, considerat a fi unul dintre cei mai importanți gânditori ai genului gnomic pe plan mondial, eseist și romancier de origine română (n. 25 noiembrie 1963, Baia Mare, Romania). Sorin Cerin este un important poet existențialist ale cărui poezii filosofice existențialiste sunt citate de specialiști alături de filozofi, poeți și autori existențialiști precum Nietzsche, Heidegger, Sartre sau Kierkegaard dar și autorul unui nou sistem filosofic numit Coaxialism.

Sorin Cerin este căutat în special de către publicul larg, printre poeții și filosofii existențialisti, atât pentru poeziile sale filozofice existențialiste care se concentrează în principal pe Iubire, Existență, Iluzie, Absurd sau Moarte, cât și pentru aforismele sale filozofice existențialiste, structurate în mai multe volume și publicate anterior la diferite edituri, pentru a fi reunite ulterior sub egida unui singur volum monumental, intitulat Culegere de Intelepciune.Acest titlu a apărut pentru prima dată în anul 2009, care împreună cu viitoarele ediții ale Culegerilor de înțelepciune ale lui Sorin Cerin din anii următori, i-au adus acestuia faimă și recunoaștere internațională, motiv, pentru care, Sorin Cerin, este considerat a fi unul dintre cei mai reprezentativi filosofi si poeti existentialisti, dar, de asemenea, si autori de înțelepciune, autori de aforisme filosofice sau gânditori ai genului sapiential, la nivel mondial, precum multe aforisme filosofice din Culegere de Intelepciune, sunt selectate, în diverse publicații sau antologii de prestigiu ale lumii.

Sorin Cerin este membru al Societatii Poetilor Francezi (Société des Poètes Français) cea mai veche si mai prestigioasa societate de poezie din Franta, cu sediul la Paris, si al Societatii Poetilor si Artistilor din Franta.


SORIN CERIN – BIBLIOGRAFIE, CRITICĂ LITERARĂ ȘI FILOZOFICĂ



OPERA LUI SORIN CERIN REACTUALIZATĂ PÂNĂ ÎN ANUL 2020

 CĂRTI DE AFORISME – OPERA SAPIENTIALA, GNOMICA, A LUI SORIN CERIN, INSUMA IN ANUL 2020, UN NUMAR DE 16.777 DE AFORISME STRUCTURALIZATE INTR-UN NUMAR DE 22 DE VOLUME DISTINCTE, PUBLICATE LA DIVERSE EDITURI. ACESTEA SUNT:

 

Ø Culegere de Înțelepciune Sorin Cerin:16.777 Aforisme Filozofice - Opere Complete - Editia 2020, Statele Unite ale Americii 2020. This book appears in English with the title: Sorin Cerin Wisdom Collection: 16.777 Philosophical Aphorisms-Complete Works-2020 Edition the United States of America 2020

Ø The Future of Artificial Intelligence - Philosophical aphorisms, the United States of America 2020

Ø The Philosophy of Artificial Intelligence- Philosophical aphorisms, the United States of America 2020

Ø Iubire și Absurd  Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title: Love and Absurd-philosophical aphorisms, contains 449 philosophical aphorisms the United States of America 2020

Ø Impactul Inteligenței Artificiale asupra Omenirii Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title: The Impact of Artificial Intelligence on Mankind-philosophical aphorisms, contains 445 philosophical aphorisms the United States of America 2019

Ø Credință și Sfințenie la Om și Mașină Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title: Faith and Holiness at Man and Machine-philosophical aphorisms, contains 749 philosophical aphorisms the United States of America 2019

Ø Necunoscutul Absurd,  Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title: The Unknown -Absurd-philosophical aphorisms, contains 630 philosophical aphorisms the United States of America 2020

Ø Viitorul Îndepărtat al Omenirii Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title: The Far Future of Mankind-philosophical aphorisms, contains 727 philosophical aphorisms, the United States of America 2019

Ø Destinul Inteligenței Artificiale, Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title: Destiny of the Artificial Intelligence-philosophical aphorisms, contains 505 philosophical aphorisms, the United States of America 2020

Ø Dovada Existenței Lumii de Apoi Statele Unite ale Americii 2019 ; This book appears in English with the title: Proof of the Existence of the Afterlife World -philosophical aphorisms, contains 709 philosophical aphorisms, the United States of America 2019,  

Ø Culegere de Înţelepciune - Opere Complete de Aforisme - Ediţie de Referinţă, 2019 conţine un număr de 12 513 de aforisme -Statele Unite ale Americii 2019; This book appears in English with the title:  Wisdom Collection - Complete Works of Aphorisms - Reference Edition, 2019 , contains 12 513 aphorisms- the United States of America 2019 which had in addition the volume of philosophical aphorisms Judges :

Ø  Judecători , Statele Unite ale Americii 2019. This book appears in English with the title: Judges –contains 1027 philosophical aphorisms, the United States of America 2019

 

In 2014, the book entitled "Culegere de înțelepciune- Opere complete de aforisme, ediție de referință” appeared in the United States in Romanian, in English, with the title Wisdom Collection- Complete Works of Aphorisms, Reference Edition, 11 486 aphorisms.

In this Wisdom Collection - Complete Works of Aphorisms - Reference Edition, were all the books listed below and which appeared over time at other publishers, in Romania and the United States, whose ISBNs were as follows:

 

Ø Dumnezeu și Destin 2014 , 530 aphorisms, appears in the Paco publishing house, Bucharest, Romania, in the first edition and in the second edition in the United States of America. It also appears in English in the United States of America, with the title of God and Destiny-aphorisms.

Ø Rătăcire 2013, 515 aphorisms, appears in the Paco publishing house, Bucharest, Romania, in the first edition and in the second edition in the United States of America. It also appears in English in the United States of America, with the title Wandering-aphorisms.

Ø   Libertate 2013 , 863 aphorisms, appears in the Paco publishing house, Bucharest, Romania,in the first edition and in the second edition in the United States of America. It also appears in English in the United States of America, with the title Freedom-aphorisms.

Ø In 2013, the book entitled Cugetări esențiale (Essential thinking) is published by Paco publishing house in Bucharest which includes volumes of aphorisms, Iluminare ( Illumination) , Paradisul și Infernul (Paradise and Inferno), Păcatul (The Sin), Deșertăciune (Vanity) and Contemplare (Contemplation). Before being published in Cugetări esențiale, each volume of this book appears separately in the United States of America, in both Romanian and English, with the following ISBNs:

Ø In the Romanian language it appears under the title Contemplare , 393 aphorisms. It also appears in English with the title of Contemplation.

Ø  In the Romanian language it appears under the title Deşertăciune 2011, 431 aphorisms. It also appears in English with the title of Vanity: aphorisms.

Ø In the Romanian language it appears under the title Paradisul şi Infernul 2011, 522 aphorisms. It also appears in English with the title of Paradise and Inferno: aphorisms.

Ø In the Romanian language it appears under the title Păcatul, 527 aphorisms. It also appears in English with the title  The Sin: aphorisms.

Ø In the Romanian language it appears under the title Iluminare, 693 aphorisms. It also appears in English with the title of Illumination: aphorisms.

Ø In 2009 it was published by the prestigious Eminescu publishing house, one of the most selective Romanian publishing houses, Culegere de înţelepciune (Wisdom collection), in which for the first time appear the volumes Înțelepciune (The book of Wisdom), Patima ( The book of Passion) and Iluzie și realitate (The book of Illusion and reality), together with those reissued as Nemurire (The book of Immortality), Învață să mori (The book of the dead) and Revelații ( The book of Revelations), volumes published both separately and together in the collection, in online or print English editions in the United States, Wisdom Collection 2009.

The three books previously published by other publishers and published in the 2009 Culegere de înțelepciune (Wisdom Collection), from the Eminescu Publishing House in Romania are:

Ø Revelații, first edition appeared at Paco publishing house, Bucharest, Romania. It also appears in English with the title of The Book of Revelations contains 2509 aphorisms, the United States of America

Ø Nemurire, first edition appeared at Paco publishing house, Bucharest, Romania. It also appears in English with the title of The Book of Immortality contains 856 aphorisms

Ø Învață să mori, first edition appeared at Paco publishing house, Bucharest, Romania. It also appears in English with the title of The Book of the Dead contains 1219 aphorisms

Ø Subsequent to the 2009 edition of the Culegerii de Înțelepciune (Wisdom Collection), have appeared separately in English in the United States and books entitled:

Ø The Book of Wisdom (Înțelepciune) contains 1500 aphorisms

Ø The Bookk of Passion (Patima) contains 492 aphorisms

Ø The Book of Illusion and Reality (Iluzie și Realitate) contains 413 aphorisms

 

                  CARTI DE STUDII FILOZOFICE ȘI LOGICA

Ø Sorin Cerin: Operele Filozofice ale Coaxialismului - Editia 2020, Statele Unite ale Americii 2020. This book appears in English with the title: Sorin Cerin:The Philosophical Works of the Coaxialism - 2020 Reference Edition, the United States of America 2020

Ø Coaxialismul -Editie completa de referinta, Prima editie Romania 2007,a doua, Statele Unite ale Americii 2010 ( Complete reference edition, First edition Romania 2007, second, the United States of America 2010) ; This book appears in English with the title: The Coaxialism- Complete reference edition, the United States of America 2011

Ø Moarte, neant, aneant, viaţă şi Bilderberg Group, Prima editie Romania 2007,a doua, Statele Unite ale Americii 2010; Death, Nothingness, Un-nothingness, Life and Bilderberg Group-, First edition Romania 2007, second, the United States of America 2010. This book appears in English with the title: Value and Hierarchy of the Human Being, the United States of America,2020

Ø Logica coaxiologică, Prima editie, Romania 2007, a doua, Statele Unite ale Americii 2014; - The Coaxiological logic-, First edition, Romania 2007, second, the United States 2014. This book appears in English with the title: The Coaxiological Logic, the United States of America 2020

Ø Starea de concepţiune în fenomenologia coaxiologică, Prima editie Romania 2007,a doua, Statele Unite ale Americii 2014; -The state of conception in coaxiological phenomenology -, First edition Romania 2007, second, the United States of America, 2014. This book appears in English with the title: The Creation, the United States of America 2020

Ø Antichrist, fiinţă şi iubire, Prima editie Romania 2007 a doua, Statele Unite ale Americii 2012 ( First edition Romania 2007 second United States of America 2012); This book appears in English with the title: The Evil- the United States of America 2014

Ø Iubire, Statele Unite ale Americii 2012 (the United States of America 2012); - Amour- the United States of America 2010; This book appears in English with the title: Love- the United States of America 2012

 

                          CARTI DE POEME FILOZOFICE

Ø  In Memoriam- Poezii Filozofice de Dragoste,Statele Unite ale Americii 2020,( In Memoriam – Philosophical Poems of Love, the United States of America, 2020)

 Ø   O Moarte a Iubirii - Poezii Filozofice de Dragoste, Statele Unite ale Americii 2020, (A Death of Love - Philosophical Poems of Love, United States 2020)

Ø De ce Plâng Îngerii Iubirii?- Poezii Filozofice de Dragoste, Statele Unite ale Americii 2020, • Why the Angels of Love Cry? - Philosophical Love Poems, United States 2020

Ø Inimi de Cenușă – Poezii Filozofice de Dragoste Statele Unite ale Americii 2019; (Ash Hearts - Philosophical Poems of Love, the United States of America 2019)

Ø Fără tine Iubire - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2019 (Without You Love - Philosophical Poems, the United States of America 2019)

Ø Am crezut în Nemărginirea Iubirii - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2019 ; I believed in the Eternity of Love - Philosophical poems, the United States of America 2019

Ø Te-am iubit - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2019;- I loved you - Philosophical poems, the United States of America 2019

Ø Să dansăm Iubire - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2019 (Let's Dance Love - Philosophical Poems, the United States of America 2019)

Ø Sfințenia Iubirii - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2019 (The holiness of Love - Philosophical Poems, the United States of America 2019

Ø Steaua Nemuririi - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018; - The Star of Immortality-Philosophical poems, the United States of America 2018

Ø Iluzia Mântuirii- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Illusion of Salvation - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Întâmplare Neîntâmplătoare - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Non-incidentally Happening - Philosophical poems, the United States of America 2018)

Ø Singurătatea Nemuririi - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Loneliness of Immortality - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Drame de Companie - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Company Dramas - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Calea spre Absolut - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 ( The Path to the Absolute - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Dumnezeul meu - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (My God - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Angoase existentiale- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018; - Existential Anguishes - Philosophical poems, the United States of America 2018

Ø Mai Singur - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 ;- More lonely - Philosophical poems, the United States of America 2019

Ø Pe Umerii Lacrimii Unui Timp - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (On the Shoulders of the Tears of a Time - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø În sălbăticia Sângelui - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (In the Wild of Blood - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Început și Sfârșit - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Beginning and End - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Marea Iluzie a Spargerii Totului Primordial - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Great Illusion of Breaking of the Primordial Everything - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Transcendental - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Transcendental - Philosophical poems, the United States of America 2018)

Ø Amintirile Viitorului - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Memories of the Future - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Înțelesul Iubirii –Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Meaning of Love - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Tot ce a rămas din noi este Iubire -Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (All that is left of us is Love - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Creația Iubirii -Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Creation of Love - Philosophical poems, the United States of America 2018)

Ø Zâmbetul este floarea Sufletului -Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Smile is the flower of the Soul - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Omul este o șoaptă mincinoasă a Creației- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Man is a lying whisper of Creation - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Condiția Umană- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Human Condition - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Agonia- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Agony - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Iubire și Sacrificiu- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Love and Sacrifice - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Disperare- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Despair - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Statuile Vivante ale Absurdului- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018;- The Living Statues of the Absurd - Philosophical poems, the United States of America 2018

Ø Arta Absurdului Statuilor Vivante- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The art of the Absurd of the Living Statues - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Absurd - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Absurd - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Greața și Absurdul - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Nausea and Absurd - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Alienarea Absurdului- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Alienation of the Absurd - Philosophical Poems, United States of America 2018)

Ø Depresiile Absurdului Carismatic – Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Depression of Charismatic Absurd - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Zilele fără adăpost ale Absurdului - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Homeless Days of the Absurd - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Stelele Căzătoare ale Durerii Lumii de Apoi - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (The Falling Stars of the Pain of the Afterlife World - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Cunoașterea este adevărata Imagine a Morții - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018 (Knowledge is the True Image of Death - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Teatrul Absurd- Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2018; The Absurd Theater- Philosophical poems, the United States of America 2018

Ø Vise - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2018 ; Dreams- Philosophical poems, the United States of America 2018

Ø În Inima ta de Jar Iubire- Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2018 ( In Your Heart of Fire Love - Philosophical Poems, the United States of America 2018)

Ø Nemurirea Iubirii - Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2018, The Immortality of Love- Philosophical poems, the United States of America 2019

Ø Timpul pierdut- Poezii filosofice Statele Unite ale Americii 2018, The Lost Time -Philosophical poems, the United States of America 2019

Ø Iluzia Existenței - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017; The Illusion of Existence: Philosophical poems,  the United States of America 2017

Ø Existențialism - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- Existentialism: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Ființă și Neființă - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017; Being and Nonbeing: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Oglinzile Paralele ale Genezei - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Parallel Mirrors of the Genesis: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Existența si Timp - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- Existence and Time: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Obiecte de Cult - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- Objects of Worship: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Copacul Cunoașterii - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Tree of The Knowledge: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Iluzia Amintirii- Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Illusion of Memory: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Iluzia Morții - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Illusion of Death: Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Eternitate - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- Eternity- Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Filosofia Iubirii - Dragoste și Destin - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Philosophy of Love - Love and Destiny- Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Filosofia Iubirii - Verighetele Privirilor - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Philosophy of Love-The Wedding Rings of Glances-Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Filosofia Iubirii - Fructul Oprit - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Philosophy of Love - The Forbidden Fruit- Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Filosofia Iubirii - Lacrimi - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2017;- The Philosophy of Love- Tears- Philosophical poems, the United States of America 2017

Ø Străinul Subconștient al Adevărului Absolut - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (The Subconscious Stranger of Absolute Truth - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø Paradigma Eternității - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (Paradigm of Eternity - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø Marea Contemplare Universală - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (The Great Universal Contemplation - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø Bisericile Cuvintelor - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (The Churches of Words - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø Trafic de carne vie - Poeme filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (Live meat trafficking - Philosophical poems, the United States of America 2016)

Ø Vremurile Cuielor Tulburi - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (The times of the troubled Nails - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø Divinitate - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (Divinity - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø La Cabinetul Stomatologic - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2016 ( At the Dental Office - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø Origami - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (Origami - Philosophical Poems United, the United States of America 2016)

Ø Dinainte de Spatiu si Timp - Poeme Filosofice Statele Unite ale Americii 2016 (Before Space and Time - Philosophical Poems, the United States of America 2016)

Ø A Fi Poet, editura eLiteratura, București 2015 (To Be Poet, eLiteratura publishing house, Bucharest, Romania 2015)

Ø O Clipă de Eternitate, editura eLiteratura, București 2015 (A Moment of Eternity eLiteratura publishing house, Bucharest, Romania 2015)

Ø Suntem o Hologramă, editura eLiteratura, București 2015 (We are a Hologram eLiteratura publishing house, Bucharest, Romania 2015)

Ø Zile de Carton, editura eLiteratura, București 2015 (Cardboard Days, eLiterature publishing house, Bucharest, Romania 2015)

Ø Fericire, editura eLiteratura, București 2015 (Happiness, eLiterature publishing house, Bucharest, Romania 2015)

Ø Nonsensul Existenței, editura Paco Romania, a doua editie, Statele Unite ale Americii 2015;- The Nonsense of Existence - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Liberul arbitru, Statele Unite ale Americii 2015;- The Free Will - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Marile taceri, editura Paco, Romania, a doua editie, Statele Unite ale Americii 2015;- The Great Silences - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Ploi de Foc, Statele Unite ale Americii 2015;- Rains of Fire - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Moarte, editura Paco, Romania, a doua editie, Statele Unite ale Americii 2015;- Death - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Iluzia Vieții, editura Paco, Romania, a doua editie, Statele Unite ale Americii 2015;- The Illusion of Life - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Prin cimitirele viselor, editura Paco, Romania, a doua editie, Statele Unite ale Americii 2015;- Through The Cemeteries of The Dreams - Poems of Meditation, the United States of America 2016

Ø Îngeri și Nemurire, editura Paco, Romania, a doua editie, Statele Unite ale Americii 2014;- Angels and Immortality - Poems of Meditation, the United States of America 2017

Ø Politice, editura Paco, Romania, 2013, Statele Unite ale Americii 2013 (Politically, the United States of America 2013)

Ø Facerea lumii, editura Paco, Romania, 2013, a doua editie Statele Unite ale Americii 2013;- Making the World- Philosophical poems, the United States of America 2018

Ø Cuvântul Lui Dumnezeu, editura paco, Romania 2013, a doua editie Statele Unite ale Americii 2013 (God's Word, the United States of America 2013)

Ø Alegerea Mantuitorului, editura Paco Romania 2013, a doua editie Statele Unite ale Americii 2013 (Election of the Savior, the United States of America 2013)

Ø Adresa unei cești de cafea, Editura Paco, Romania, 2013, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2013 (Address of a cup of coffee, Paco Publishing House, Romania, 2013, second edition, the United States of America, 2013)

Ø Memento Mori, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (Memento Mori, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Parfum de eternitate, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (Perfume of eternity, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Umbrele Inimilor, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (Shadows of the Hearts, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Inimă de piatră amară, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (Heart of bitter stone, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Legendele sufletului, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (Legends of the soul, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Adevăr, Amintire, Iubire, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (Truth, Remembrance, Love, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Eram Marile Noastre Iubiri, Editura Paco, Romania, 2012, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2012 (We were our Great Loves, Paco Publishing House, Romania, 2012, second edition, the United States of America, 2012)

Ø Suflete pereche, Editura Paco, Romania, 2011, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2011 (Soulmates, Paco Publishing House, Romania, 2011, second edition, the United States of America, 2011)

Ø Templul inimii, Editura Paco, Romania, 2011, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2011 (Temple of the Heart, Paco Publishing House, Romania, 2011, second edition, the United States of America, 2011)

Ø Poeme de dragoste, Editura Paco, Romania, 2009, a doua ediție, Statele Unite Ale Americii, 2011 (Love Poems, Paco Publishing House, Romania, 2009, second edition, the United States of America, 2011)

                       ROMANE

Ø Destin, Editura Paco, Romania, 2003 (Destiny, Paco Publishing House, Romania, 2003) ; Destiny, the United States of America 2004

Ø Trilogia Destiny cu volumele Psycho, Apocalipsa şi Exodus urmând să apară Lumina Divină doi ani mai târziu ce avea să întregească ciclul Originea lui Dumnezeu 2004- 2006 (Destiny trilogy with volumes Psycho, Apocalypse and Exodus, and The Divine Light which appeared two years later which was to complete the cycle Origin of God 2004-2006)

Ø The origin of God apărut în Statele Unite ale Americii cu volumele The Divine Light, Psycho, The Apocalypse şi Exodus2006 (The origin of God appeared in the United States with volumes The Divine Light, Psycho, The Apocalypse and Exodus2006)

                    CARTI NONFICTIUNE

Ø Wikipedia pseudo-enciclopedia minciunii, cenzurii și dezinformării Prima carte critică la adresa wikipediei care dezvăluie abuzurile, minciuna, mistificările din această enciclopedie – Statele Unite ale Americii – 2011 ; Wikipedia: Pseudo-encyclopedia of the lie, censorship and misinformation The first book which criticizes Wikipedia, that reveals the abuses, lies, mystifications in this encyclopedia – the United States of America – 2011

Ø Bible of the Light – the United States of America -2011

Ø Procesul Wikipedia – Drepturile omului, serviciile secrete și justiția din România – Statele Unite ale Americii - 2018 (Wikipedia Process - Human Rights, Secret Services and Justice in Romania - the United States of America - 2018 ) 

 

 

 APRECIERI CRITICE DESPRE POEZIA FILOZOFICA LA SORIN CERIN

·        Prof. univ.dr. Ștefan Borbély, subliniază în revista Contemporanul, nr.10, octombrie 2020,la pagina 5, sub titlul Gnozele lui Sorin Cerin.că:"Multitudinea de sintagme scrise cu majusculă (Lumea Nimănui; Urma Adâncă a Durerii; Întunericul Singurătăţii; Labirintul Absurdului etc.) indică existenţa unui sistem conceptual precis în interiorul poeziei religios-filosofice a lui Sorin Cerin, care-şi trage seva, în mod evident, dintr-un ethos de esenţă creştin-gnostică, cu precizarea că protagoniştii canonici ai Creştinismului clasic (Isus, Maria, Diavolul etc.) nu apar în discursul soteriologic al volumului, deşi finalitatea spirituală a demersului e dincolo de orice îndoială, fiindcă poetul invocă în mod constant, ca ţintă finală a aspiraţiei sale, Iubirea, Ochiul de Vis al Perfecţiunii sau Calea spre Absolut a Viitorului. Regimul dihotomic al cuvintelor-cheie ale volumului e, şi el, de provenienţă creştină, fiindcă în interiorul lor se confruntă Absolutul şi Absurdul, aşa cum în Maniheism, de pildă, soarta lumii e decisă de bătălia dintre Fiinţa de Lumină şi Prinţul Întunericului.

Am menţionat dinadins Maniheismul ca posibilă sursă de inspiraţie a cosmologiei create de către Sorin Cerin, fiindcă, asemenea apocalipselor străvechi (adică a textelor-revelaţie), poetul se opune dispersiei induse de materialitate prin construirea unei mitologii proprii, foarte atent caligrafiate conceptual. Aşa procedau marii maeştri ai Creştinismului timpuriu, preluând o tradiţie ce venea din vremuri precreştine, când, prins în mrejele iluziilor lumilor versatile, metamorfice (Prinţul Întunericului din Maniheism este, şi el, un demiurg metamorfic, capabil să-i confere Materiei formele cele mai atrăgătoare, ca să nu mai vorbim de Maya hinduşilor), învăţatul îşi construia un univers (sau un mit) autarhic de sine stătător, care, de sorginte spirituală (cristalină) fiind, îi oferea acestuia „templul” necesar pentru exerciţiul soteriologic. Migălind, apoi, la fiecare detaliu al acestui „templu” (care putea fi o dumbravă de bambus, o mânăstire în vremurile mai noi sau chiar o Carte), învăţatul se purifica odată cu fiecare pietricică pe care o aşeza în zidul edificiului său, învelindu-se în cele din urmă cu el ca şi cum ar face-o cu un nimb de lumină. Poezia lui Sorin Cerin contribuie, prin fiecare nou vers, prin fiecare nouă poezie sau culegere, la edificarea unui asemenea sistem spiritual autarhic. De aceea, terminologia poetului are o logică intrinsecă precisă: atunci când el spune că orice Catedrală a Absurdului e clădită cu materie luată din moarte, atunci când scrie despre Străinul Suconştient sau despre Cuvintele Îngheţate care plutesc în jurul nostru ca nişte spini de gheaţă, sensul acestor sintagme trebuie căutat în interiorul sistemului mitografic creat de către poet, şi nu interpretate prin extrapolare. Să încercăm, aşadar, să decriptăm structura simbolică şi narativă a acestui mit, pentru a-i înţelege semnificaţia. Universul pe care poetul îl evocă în versurile sale este unul al finalurilor de ciclu cosmic, fiind, aşadar, unul de sorginte eschatologică. Există, în el, „cimitire de cuvinte”, „catedrale ruinate”, zori încleştaţi, care „se surpă” sau „ferestre sparte de Cer”, în care „plouă cu cioburi tăioase de clipe”. Nu vom găsi nicăieri în perimetrul acestui univers, care pare inspirat de ruinele suspendate în eter ale lui Piranesi, nici un spaţiu de compensaţie sau de refugiu, ruina şi dispersia fiind omniprezente. Astfel, geografia neagră, deznădăjduită a volumului sugerează aducerea credinţei într-o stare extremă, de macerare (acedia lui Thomas d'Aquino, interpretată şi ca torpor), stadiu de anulare a fiinţei, din care pornesc, mai departe, două drumuri alternative: cel al renunţării şi al morţii, respectiv cel al curajului şi al speranţei, rostul dispersiei extreme fiind acela de a sugera că şi-n situaţiile cele mai prejudiciante, viaţa credinţei dispune de suficiente resurse lăuntrice pentru înălţare şi „renaştere”, fiindcă indiferent de cât de opacă ar fi lumea din jurul nostru, tot există, în textura sa de profunzime, suficiente „seminţe de iubire” pe care să le adunăm pentru a construi o mântuire. Poezia lui Sorin Cerin ne apare, aşadar, ca fiind una marcată de un optimism spiritualist paradoxal, funcţionând cu logica unel lumi inversate. Poetul construieşte, cu fervoare şi cu pricepere sintactică, o anti-lume (lumea „cimitirelor de cuvinte”, a sensurilor îngheţate, lumea „cioburilor tăioase” şi a Absurdului), care are, în cele din urmă, menirea de a-i pune credinţa la încercare şi de a-l întoarce către orizontul izbăvitor al Absolutului. Sub aspect cantitativ, cuvintele şi imaginile volumului aparţin cu precădere lumii dispersate, „pierderii, uitării reci şi indiferente”, Absurdului, adică unui climat eschatologic, pe care Credinţa are chemarea să îl transceandă şi să îl corecteze. Poetul merge însă chiar mai departe, propunând o cosmologie de tip dualist, din categoria celor folosite în Gnoză. Să încercăm să o înţelegem, pornind de la poezia cu nr. 20 din volum, intitulată Unde vom fi obligați să rămânem:/Ne-am îmbarcat,/pe corabia Deșertăciunii,/cu nume de Fericire,/fără să știm,/că porturile în care va acosta aceasta,/sunt cele ale Durerii și Absurdului,/urmate la final,/de cel cu nume de Moarte,/unde vom fi obligați să rămânem,/pentru totdeauna,/despărțiți de identitatea Iubirii,/ce ne va fi furată,/de către un alt Destin,/ce nu ne va mai aparține,/spre a fi dusă în depărtările,/Inimii de Jar,/a Eternității Clipei,/dăruită undeva-cândva,/de Privirea ta,/rătăcită acum,/printre Florile de Lacrimi,/ale Amintirilor/.Nu e singurul loc în care Sorin Cerin vorbeşte despre un destin abulic, înşelător, în care omenirea a fost „închisă”, claustrată împotriva voinţei sale. În cazul de faţă, „corabia deşertăciunii” acostează în porturi cu conotaţii exclusiv negative, dar nu este deloc sigur că pasagerii şi-au dorit o asemenea „croazieră”, destinul lor purtându-i în derivă împotriva propriei lor voinţe, din raţiuni superioare, pe care ei nu le pot controla. Într-un alt poem din volum există un „Dumnezeu al Nimănui”, care a făurit lumea (sau măcar o parte din ea) „fără să înţeleagă” că ea trebuie să se compună (şi) din iubire. Acest demiurg „neatent” a operat chiar de la început o selecţie axiologică negativă, oprindu-i pe oameni să ajungă direct la valorile Binelui sau ascunzându-le pe pozitive. Termenul axial al întregului complex e Străinul Subconştient, pe „care – scrie poetul – ne-a fost interzis să-l cunoaştem”. În consecinţă, omenirea s-a lăsat captată într-o „greşeală” cosmică premeditată, care i-a obstaculat drumul înspre împlinire, adică înspre Iubire. Străinul Subconştient apare în mai multe dintre poemele lui Sorin Cerin, el având forţa unei obsesii cu valoare recuperativă. Trăind în universul sfâşiat, dispersat al materialităţii „absurde”, poetul nu face decât să se îndepărteze de Străinul Subconştient, mântuirea cerând, dimpotrivă, un parcurs în sens invers, înspre recuperarea Subconştientului şi punerea sa în armonie cu Absolutul. Precondiţia „întoarcerii” (termen esenţial pentru Gnoză) o reprezintă interiorizarea Iubirii: împărtăşirea din substanţa ei, pregătirea transfigurării. Dispunând, astfel, de toate elementele constitutive ale mitologiei poetice personale a poetului, nu ne rămâne decât s-o reconstituim. Punctul de pornire îl reprezintă, ca-n Gnoză, existenţa unui „Dumnezeu Străin” (numit Dumnezeul Nimănui de către poet), care a rostuit greşit, „neatent” Cuvintele Facerii, dând la iveală – fără s-o fi dorit, probabil – o lume unilateral abstruză, „absurdă”, în care spiritul oamenilor este pus la încercare grea. Nici voinţa nu-i mai ajută, aşa cum am văzut că se întâmplă cu metafora corabiei aflate în derivă, fiindcă lumea a fost tocmită de la început greşit, cu sensurile normale inversate. Simbolul major al volumului exprimă, aşadar, o capcană metafizică: fiinţa umană este prinsă într-un „joc” ironic, de tip eschatologic, din care, aparent, nu are cale de ieşire. Numai că impasul se dovedeşte a fi doar aparent, întrucât constructorul edificiului sublim propriu, adică poetul, dispune de puteri specifice, soteriologice, prin intermediul cărora poarta mântuirii se deschide. Toate aceste puteri sunt anti-sistemice, adică anti-eschatologice. A pus „Dumnezeul Nimănui” cuvinte anapoda în lumea pe care a creat-o? Rostul poetului este de le găsi pe cele adevărate – şi de a le scrie, pentru a le face accesibile şi celor din jur. S-a îndreptat lumea, fără s-o ştie, înspre rătăcire, uscăciune şi dispersie?: rostul poetului este acela de a găsi sensuri, noime şi surse de energie, şi de a le arăta şi celorlalţi, pentru a înlocui lumea fragmentată cu promisiunea uneia frumoase, întregi, luminoase. S-au aşezat forţele materiei pe calea Absurdului şi ale opacităţii? Rostul poetului – şi, implicit, al omului – este acela de a sădi Iubirea în suflete şi de a se întoarce către Absolut. Oricine poate opera aceste retroversiuni esenţializate, fiindcă, în cele din urmă, poet şi om semnifică, în sistemul de gândire al lui Sorin Cerin, cam acelaşi lucru: două ipostaze calitativ înrudite ale omului religios, ale Celui care Crede."

·        Prof. univ.dr. Alexandru Cistelecan în cadrul rubricii Avant la lettre, sub titlul Între reflecție și atitudine apărut în revista Familia nr.11-12 noiembrie - decembrie 2015,pag.16-18, Al Cistelecan consideră despre poezia de meditație a lui Sorin Cerin, că:"Din cîte văd, Sorin Cerin e un fel de vulcan textual în continuă și maximă erupție, cu o scriitură deopotrivă de frenezie și de vituperanțe. În poezie mizează pe rafalele reflexive și pe elanul sapiențial, cultivînd, cum zice singur în subtitlul Nonsensului Existenței de aici, poeziile ”de meditație”. O modalitate între toate riscantă – și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna – întrucît tinde a se amesteca unde nu e chiar treaba poeziei, făcînd un fel de filosofare versificată și, vrînd-nevrînd, tot felul de nacazanii și moralisme. Nu mai e însă cazul să ne reamintim de cele spuse de Maiorescu lui Panait Cerna în legătură cu ”poezia filosofică,” întrucît poetul le știe și el prea bine și tocmai asta vrea să înfrunte: riscul de a lucra doar în idee și de a subordona imaginativul conceptualului. Ce-i drept, nu e, pentru Sorin Cerin, nici o primejdie în acest sens, căci el e, de fapt, un pasional și n-atinge niciodată seninătatea cugetării și liniștea apolinică a gîndului; din contră, declamă cu pathos, mai degrabă dinlăuntrul unei traume pe care încearcă s-o exorcizeze și s-o sublimeze în radicale decît din interiorul vreunei păci de cuget sau al unei armonii reflexive. Chiar și ce sună a idee nudă, transcrisă adesea aforistic, e, de fapt, o răbufnire de atitudine, o transcriere de afect – nu cu răceală, ci mai curînd cu fierbințeală (i s-a și remarcat, de altfel, maniera mai profetică a enunțurilor). Dar cum metoda decolării lirice constă într-un fel de elevare a tot ce vine pînă la demnitatea articulării lor reflexive (de unde delestarea oricăror referințe la imediat, fie el biografic, fie mai mult decît atîta), poeziile lui Cerin se angajează abrupt în ecuațiile existențiale mari și definitive și nu-și pierd vremea în confesiuni domestice. Ele atacă Principiul realității, nu accidentele ei. Totul e ridicat astel la o demnitate problematică, dacă nu și de altă natură, și pregătit pentru o procesare densificată. Riscurile formulei răsar, fatal, și aici, întrucît se vede imediat mecanismul acestei promovări a realului la dignitatea Lirei. Unul dintre mecanisme se trage din moștenirea expresionistă (fără ca Sorin Cerin să aibă altceva în comun cu expresioniștii) a majusculei, prin care se instaurează, brusc și imprevizibil, fie smerenia în fața radicalului, fie panica în fața majestății cuvîntului. De regulă majuscula botează stratul ”conceptual” (chiar dacă unele concepte sunt metafore), semnalizînd alerta problematică. Ce-i drept, Sorin Cerin face exces și risipă de majuscule, astfel încît de la o vreme ele nu mai creează nici panică, nici evlavie, căci abundența le sedează efectele de acest gen și le pervertește într-un soi de grandilocvență. Celălalt mecanism de elevare în demnitate se bizuie pe o anumită – poate asumată, poate premeditată – emfatizare discursivă, pe o îngroșare lexicală și pe o declamație de profunde și de grave. Se insinuează – de nu cumva se chiar instaurează – și aici o evidentă procedură de rețetă imaginativă, redundantă peste tolerant. Cum e și normal – ba chiar inevitabil – într-o lirică de reflecție ce vrea să se coaguleze în jurul unor nuclee conceptuale, modalitatea imediată de sensibilizare a acestor noduri conceptuale constă în materializarea abstracțiilor; senzualizarea lor e chiar modul lor de epifanizare lirică. Dar la Sorin Cerin mecanica imaginativă se bazează pe o simplă genitivizare materializantă a abstracțiilor (de unde imagini nesfîrșite de genul ”spinii Adevărului”, ”coșarii Împlinirilor”, ”periile Amăgirii” etc. etc.), sub care stă cel mai adesea un buton de personificare. Pe scala decantării în metafore stăm, astfel, doar pe primii fuștei, ceea ce produce, simultan, un efect de candoare imaginativă (sau discursivă), dar și unul de uniformizare. Probabil însă că această încredere în procedeele primare se datorează mizei pe decantarea gîndului, miză care lasă în subsidiar acțiunea imaginativă (iar pe cea simbolizantă cu atît mai mult) ca atare.

Dar nu cîte și nici ce idei bîntuie prin poeziile lui Sorin Cerin sunt, totuși, lucrul cel mai relevant (ideea, în general, dar și în acest caz particular, are un grad de indiferență la lirism). Dimpotrivă, în mod oarecum paradoxal, decisivă, nu doar definitorie, e atitudinea în care ele se strîng, afectul în care coagulează. Sub aparența unui discurs proiectat pe ”gînd”, Sorin Cerin promovează, de fapt, un lirism (cam pus la uscat) de afecte existențiale (nu de afecte intime). Reflexivitatea poemelor nu e, din această perspectivă, decît un fel de penitență atitudinală, o hieratizare a afectelor violente. Stratul pasional e, în realitate, cel care se agită și el se vede în mai toate componentele lui, de la cele de vituperație la cele de evlavie sau tandrețe sublimată (ori, din contră, resentimentalizată). Poetul e, pe fond, un exasperat de starea lumii și de condiția omului și pornind de aici exersează sarcasme (crunte cel puțin ca șuvoi) pe seama ”Societății de consum” sau pe cea a deșertăciunii ”Iluziilor Existenței”. E o febră imprecativă care dă elan versurilor, dar care, mai ales, pune în vedetă discursivă exasperarea în fața acestei degradări generale. Atît de generale încît ea a cuprins și transcendentele, căci Sorin Cerin e mai mult decît iritat de instrumentalizarea lui Dumnezeu (și a credinței) în lumea de azi. Iritarea în fața coruperii sacrelor ajunge la culme în versuri de maxim tupeu blasfemic (”Ticăloşia Diavolului se numeşte Rău,/ pe când a Lui Dumnezeu, Bine.”, dar și altele, nu mai puțin provocatoare și ”infamante” la adresa Dumnezeirii); asta nu se întîmplă însă decît din pricina intensității și purității propriei credințe (Ștefan Borbely a evidențiat îndestul energia fervorii din poezia lui Cerin), dintr-un fel de absolutism devoțional. Căci nu lirică de provocare și de imprecare face, de fapt, Cerin, ci dimpotrivă: lirică de devoțiune disperată și înflăcărată, prin care-l caută ”pe Adevăratul Nostru Dumnezeu/ atît de diferit de cel al catedralelor de genunchi roși/ la zidurile reci și inerte ale lăcomiei Iluziei Vieții”. E febra devoțională de pe reversul imprecațiilor și sarcasmelor, dar tocmai ea e cea care contaminează toate poemele. Dintr-un strat de ideale strivit ies, cu vervă pasională, atitudinile lui Cerin, atitudini eruptive oricît ar fi ele de codificate într-o lirică de reflecții."

 

·        Prof.univ.dr. Elvira Sorohan Pentru a înțelege pe deplin cronica literară scrisă de Elvira Sorohan în Convorbiri literare unde face referire la un articol scris de Magda Cârneci referitor la Transpoezie, si publicat in România literară unde se specifică ce anume este poezia veritabilă, genială, marea poezie pe care o râvnesc poeții ultimului secol,[30] Elvira Sorohan, specifică în cronica dedicată poeziei ceriniene din Convorbiri literare,numărul 9,(237),paginile 25-28, 2015 [31] sub titlul Un poet existențialist din secolul 21, că:"Am în faţă trei plachete de versuri ale puţin cunoscutului şi nu lipsitului de inspiraţie poet, Sorin Cerin, ordonate într-o logică descrescendo, uşor de înţeles, Nonsensul existenţei, Marile tăceri, Moartea, toate apărute în 2015, la Editura Paco, din Bucureşti. După ideile titulare, îndată te frapează şi vocabularul poetic al primei poezii ce te întîmpină cu sintagma „Iluzia Vieţii”, ortografiată cu majuscule. Este, în fond, o expresie moştenită din vocabularul consacrat al existenţialiştilor, deajuns ca să bănuieşti ce marcă vor avea poeziile. Înaintezi cu lectura fiind curios să vezi cît se menţine poetul pe aceeaşi coardă de fond, şi cît de adînc, cît de grav trăieşte întru această idee deloc nouă. Şi nu e nouă pentru că rădăcinile existenţialismului, modern reformulat, îşi trag seva din scepticismul biblicului, melancolicului Eclesiast, descurajat, în conştiinţa tragică a finitudinii ca destin. Este regele biblic un existenţialist avant la lettre. El descoperă că „vreme e a te naşte şi vreme e să mori”, în rest, „totul e vînare de vînt”. Ce se mai poate spune nou în vremea noastră, chiar în formulă personală, cînd existenţialismul a fost intens susţinut filosofic în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, de la Kirkegaard şi pînă la Sartre, cu nuanţe specifice. O poezie în termenii existenţialismului statuat mai poate interesa fiinţa zilelor noastre, sclava imaginii vizuale şi a internatului, doar prin adaptări ori actualizate adaosuri complementare ideii centrale şi nu în cele din urmă, prin puterea întoarcerii asupra sinelui. Este cam ceea ce încearcă să realizeze poetul Sorin Cerin, lăsîndu-ne, dintru început, impresia că trăieşte miracolul creator, inspiraţia. Voind să orienteze cititorul spre a căuta un anumit gen de poezie cultivată în aceste plachete (cu una şi aceeaşi copertă ), autorul le subintitulează, ne varietur, „Poezii de meditaţie”, cum şi sînt la nivelul ideilor. Dar, cît de adîncă şi cît de personală e meditaţia, n-o poţi spune decît la sfîrşitul lecturii, cînd sintetizezi ce anume aspecte ale ontologiei şi din ce perspectivă intelectiv-afectivă le dezvoltă poetul.

În mod cert, vocabularul poeziei existenţialiste universale, uşor de recunoscut, este acum redistribuit într-o altă topică, ceea ce conduce la combinaţii surprinzător de noi, unele îndrăzneţe, ori teribil de dure, cum sînt cele ce vizează biserica. Citind numai unul dintre cele trei volume e ca şi cum le-ai citit pe toate, se cîntă pe aceeaşi coardă, cu minime înnoiri de la o poezie la alta. Poetul se închide într-o sferă conceptuală unitară, de aici retorica specifică. Oriunde ai deschide unul dintre volume, te afli în centrul universului poetic, aceleaşi idei, aceeaşi atitudine de scepticism revoltat. La nivelul limbajului, acelaşi vocabular, bine acordat cu sfera conceptuală, e recombinat în noi şi noi sintagme, cu actualizări ce ţin de mediul de astăzi şi chiar imediat al fiinţei aruncată în lume să ispăşească „Păcatul Originar”. Se ştie, pentru că spuneau înţelepţii, „fiul Evei nu trăieşte într-o lume lipsită de vaiete”. Ambiţia de a-şi construi o meditaţie personală, imposibil de realizat la nivelul vocabularului poetic deja obosit, e compensată de arta combinaţiei cuvintelor, fără să poată evita frecvenţa redundantă a unor sintagme. Cea mai frecventă, uneori plasată voit şi de două ori în aceeaşi poezie, este „Iluzia Vieţii”. Alte zeci de cuvinte cheie, complementare, frapează prin utilizare ostentativă, spre a sublinia ideea de „Nonsens al Existenţei”. Sînt preferate serii de cuvinte scrise cu majusculă: „Clipă”, „Nemurire”, „Iluzie”, „Absurd”, „Tăcere”, „Moarte”, „Eternitate”, „Adevăr Absolut”, „Vis”, „Liber Arbitru”, „Păcatul Originar”, „Iubirea”, „Singurătatea”, „Înstrăinarea”, „Dumnezeu” şi multe altele. Sintagma care aduce aici şi acum trăirea problematizată a existenţei este „Societatea de Consum”. Se degajă din poezie o frenezie a dublării cuvîntului ce susţine ideea. Adesea, această energie debordantă a reaşezării cuvintelor acoperă ceea ce cauţi în poeziile compuse pe una şi aceeaşi temă, adică trăirea intens afectivă a sentimentului „iluziei vieţii”, înăuntru, nu în afară. Aici să mai amintim de maniera de a distinge cuvintele expresive ortografiate cu majusculă. Ploaia de majuscule tinde să inunde cîteva semnificaţii de bază ale poeziilor. Şi mai e o particularitate, punctuaţia. După fiecare vers, încheiat sau nu ca înţeles, gramatical sau nu, e pusă virgula; punctul e pus de preferinţă numai după ultimul vers. Altfel decît Eclesiastul biblic, poetul nostru, mai mult revoltat decît melancolic, ierarhizează deşertăciunile destul de puţin ordonat ca să poţi urmări idei clare. Semnificaţiile se aglomerează în una şi aceeaşi poezie, cum e Ierarhia Deşertăciunii. Dar nu e singura. De vină poate fi realitatea contemporană care provoacă pe multiple planuri sensibilitatea poetului. Cuvîntul „deşertăciune” e angajat într-o combinaţie gravă, tăioasă, pus să însoţească chiar fenomenul naşterii lumii, pentru a sugera, finalmente, prin alăturări culinare foarte originale, voit vulgarizatoare, dezgustul, „greaţa”, ŕ la Sartre, lăsate în urmă de conştiinţa absurdului existenţei. Am trimis la poezia Industrie a Cărnii Existenţiale: „Plugul Deşertăciunii sapă adînc,/ în ţărîna Existenţei,/ vrînd să însămînţeze genele Iluziei Vieţii,/ pentru a naşte Lumea,/ după o gestaţie prelungă,/ în pîntecul fără limite al Minciunii,/ care se sprijină pe Adevăr pentru a exista,/ …corbii negri ai gîndurilor,/ dezvoltînd,/ O adevărată Industrie a Cărnii Existenţiale,/ începînd,/ de la fripturi de vise pe grătarul Absurdului,/ pînă la,/ mezeluri de cea mai bună calitate a Deznădejdii.” Ceea ce găseşti în această poezie: paradox, nonsens, nihilism, dezabuzare, visuri făcute scrum, toate acestea şi altele se vor multiplica, recombina caleidoscopic, în toată creaţia cuprinsă în aceste trei plachete. Dacă noţiunile şi conceptele sintetic cuprinse în cuvinte îşi păstrează constant înţelesul, soarta „cuvîntului” nu e aceeaşi, pare să meargă spre epuizare, ca şi forţa de înnoire a poeziei. Au şi cuvintele soarta lor, în afară de poezie, cum zice poetul. La început, paradoxal, „Toamna sentimentală” e părăsită „de recoltele înflăcărate de cuvinte”, frenetic adunate de temperamentul aprins al poetului îndrăgostit numai de anumite cuvinte, cele din semantica existenţialistă. Alteori, „Stoluri de Cuvinte,/ brăzdează cerul Amintirilor”. În registru schimbat, cuvîntul e chinuit ca instrument al presei, violentă, pe drept incriminată de poet: „Cuvinte lacustre,/ plîng în ghivece de Martiri,/ puse la ferestrele bordelurilor de Ziare,…”. Este deplînsă soarta cuvintelor angajate insolit, grotesc: „La măcelăria Cuvintelor,/ în colţul străzii Destinului,/ se vînd ciolane de fraze stricate,/ pulpe de înţelesuri pentru prăjit,…”. Şi cu acest fragment am ilustrat originalitatea combinaţiilor verbale resentimentare, ce defulează o atitudine poetică provocată de revolta împotriva nonsensului existenţei. În cele din urmă e metaforizată „iarna Cuvintelor,/ care ningeau peste Zilele noastre,…” şi e deplînsă soarta lor, căderea: „în Noroiul unor Cuvinte,/ obscene şi pline de invective”, şi, finalmente, sucombarea lor: „Cimitire de cuvinte se înşiră în sufletele,/ ce vor şi speră la Înviere,…”. Aici cuvintele s-au întors la poezie. Însă, cuvîntul e numai instrumentul ce nu e numai al poetului, doar a lui e problema de fond a existenţei iluzorii, resimţită ca atare în termenii existenţialismului de la începutul secolului 21. Acesta e miezul, laitmotivul zecilor de poezii semnate de Sorin Cerin, distribuite studiat, presupun simbolic numerologic, în fiecare plachetă cîte 77, nici una în plus sau în minus. Din sămînţa acestei idei generos semănate, se ridică pentru poetul obosit de atîta frămîntată gîndire: „Ierburi de întrebări ce unduiesc alene peste pleoapele/ Asfinţitului,/ ce abia se mai pot ţine întredeschise,/ în zarea unor Răspunsuri,/ ce par a fi migrat către depărtările reci ale Uitării.” Nota meditativă a acestor versuri nu e cu totul descurajantă. Poetul nu e nici depresiv, nici anxios, pentru că are un temperament tonic. El o ia mereu de la început, cu declaraţii de neînvinsă voinţă de a înţelege, fără să accepte, ca astfel să se poată întoarce spre cunoaşterea de sine. În imagini poetice rare se conturează un fel de rezumat al discursului poetic, concentrat în poezia Ierarhia Deşertăciunii, încheiată, în termenii contemporaneităţii absurdului. E un mod de a reînnoi ceea ce s-a mai spus, că „mîncăm absurd pe pîine”. Pluralul indică în poet un exponent în numele omului, în general, „granitul” semnificînd taina de nepătruns de care se loveşte „trestia gînditoare”: „Căţăraţi pe Stîncile Vieţii,/ vrem să înţelegem granitul ca şi cum ar fi,/ o trestie conştientă de Sine. || Demolăm pilonii Naturii Iluziei Vieţii,/ încercînd să punem în locul lor,/ Un Vis cu mult mai străin de noi înşine. || Ruinăm slăbiciunea,/ … devenind propriile noastre epave,/ ce rătăcesc spre nicăieri. || … Să fie ochii Societăţii de Consum făcuţi doar pentru a/ privi Ierarhia Deşertăciunilor? Iubirea, care ar merita un comentariu al nuanţelor la care trimit imaginile poetice, este, în Vis şi realitate, o: „icoană prinsă de pereţii reci şi insensibili,/ ai unei catedrale a desfrîului, cum este Societatea de Consum,/care ne consumă vieţile,/ pentru un Sens ce nu-l vom afla niciodată.” Dincolo de jocul cuvintelor se remarcă substantivul grav ce anulează cu totul sacralitatea catedralei. E un transfer de semnificaţii fabricat de revolta permanent revărsată asupra tipului de societate în care trăim. Viaţa noastră, se lamentează poetul în Feline Existenţiale: „ se vinde scump la tejgheaua Destinului,/ pentru a da gust Desfrîului,/ abonat cu cartelă de plăceri în regulă,/ la Societatea de Consum.”/… „Promisiuni Deşarte,/ şi-au pierdut cheile Împlinirii,/ iar acum fac Morala cartelului de Legi,/ alături de prostituatele politiciene ale momentului”. Limbajul violent, ca săgeţi poetice aruncate şi contra degradării teribile a politicului, defulează o revoltă de tip nihilist, ridicată la rang de principiu. Ţinta absolut actuală este încă şi mai evidentă atunci cînd, în poezia Jocul de-a Viaţa cu Moartea, este incriminată, cam în aceiaşi termeni, „grădina Societăţii de Consum Foamete,/ drept mari atleţi ai tăierilor de venituri./ Cîntarele false şi isterice ale Politicii,/ ne drămuiesc cu parcimonie fiecare Clipă…”. Schimbînd subiectul, vocabula „clipă”, în raport cu „eternitatea”, actualizează o notă din arsenalul de cuvinte specifice din limbajul marelui gînditor existenţialist care a fost misticul Kierkegaard. După cum atitudinea clar atee, cînd e vorba de Dumnezeu şi biserică în poeziile lui Cerin, actualizează durităţi de limbaj, cu particularităţi ale existenţialismului sartrean, în timp ce Matematica existenţei şi multe alte poezii ne readuc în memoria culturală imaginea acelei „monde cassé ” percepută critic de francezul Gabriel Marcel. Poate cea mai densă în concepte complementare „existenţei”, dintre poeziile celei dintîi plachete, este Desfrîu. Sînt încercări de a da definiţii, de a pune în relaţie lucrurile prin inversiune cu sens, din nou foarte grav acuzatoare, cum e cea cu adresă la „mănăstire”. Sigur, nefericirea fiinţei care scrie o asemenea poezie, vine nu numai din conştiinţa căderii omului în lume sub blestem divin, dar şi din ceea ce ar fi o consecinţă, respingerea, pînă la blasfemie a nevoii de Dumnezeu. Interogaţia, din poezia Desfrîu, care pare că lasă cititorului libertatea de a da particulare răspunsuri, e un tertip al poetului conştient de ceea ce afirmă la modul mascat: „Existenţa este o nălucă prinsă între două vise, Spaţiul şi/ Timpul./ Pacea va fi mereu datoare Războiului cu propriile ei/ arme, Deşertăciunea Democraţiei şi Dictatura./ Care desfrîu nu-şi are mănăstirea sa şi care crimă,/ democraţia ei? ” Poezia continuă cu o nouă definiţie a „Existenţei” ca „joc de noroc”, însoţită de „Speranţă”, niciodată lăsată în voia „liberului arbitru”, care i-ar da omului libertatea de a schimba ceva. Rămîne numai libertatea fiinţei de a judeca propria existenţă, etern îngrădită să poată depăşi absurdul. Natura demonstrativă a poetului îl condamnă, extroversiv, la excese, încît risipeşte prea generos ce a adunat cu greu din biblioteca propriei vieţi şi a cărţilor. Paradoxal, acelaşi temperament e sursa puterii de a trăi autentic sentimentul de alienare, de înstrăinare şi accentuată singurătate, pînă la a-şi simţi sufletul ca o „casă în ruină”, din care, plecată, fiinţa căzută în „neant”, mai are şansa de a fi sortită „Eternităţii”. Rămîn multe alte comentarii de făcut la cîteva cuvinte preferate ale poetului, înscrise cu majusculă. Dar, despre „Iubire”, „Dumnezeu”, „Biserică”, „Absurd”, „Clipă şi Eternitate”, „Tăcere” şi „Moarte”, poate, altădată. Ar merita, pentru că acestui poet nu-i lipseşte inspiraţia rîvnită de alţii, cum scria poeta Magda Cârneci, dar el trebuie să se ferească de pericolul de a rămîne un artifex, şi, încă, să nu calce prea apăsat pe urmele din Bacovia ori Emil Botta, spre a nu le desfigura prin exces."

 

·        Ana Blandiana: "Poezia de meditatie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevaruri filozofice,ci o impletire de revelatii despre aceste adevaruri.Iar raportul dintre intensitatea acestor revelatii si indoiala din care sunt construite adevarurile este chiar piatra filozofala a acestei poezii.De altfel,secretul de a putea fixa fulgerul revelatiei este o problema la fel de subtila ca si aceea a pastrarii energiei solare din zilele calde in cele reci."

 

·        Theodor Codreanu „Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist, de o mare mobilitate a minţii, mânuind cu măiestrie antitezele, îmbinându-le oximoronic sau alternându-le chiasmatic în probleme cu mize majore din viaţa noastră spirituală şi socială. Poezia din Liberul arbitru este o prelungire a manierei sale de meditaţie, impregnând-o şi cu o doză potrivită de kynism (în sensul dat cuvântului de Peter Sloterdijk), reuşind, totodată, performanţa de a rămâne pe teritoriul lirismului autentic chiar şi atunci când vituperează „Corbii vulgari necrofili şi necrofagi ai Viselor”.

 

·        Ioan Holban „Despre expresivitatea și bogăția înțelesurilor transmise Celuilalt prin tăcere a scris pagini antologice Lucian Blaga. Poetul de azi scrie, în Marile Tăceri, o poezie a sentimentului religios, nu de amvon, însă, ci în gînd cu Dumnezeu, în meditație și în fulgerarea gîndului spre clipa Creației. Poezia lui Sorin Cerin este a unui alt Cain rătăcind în pustie, păstrînd, încă, frânturi din bucuria edenică pentru a ieși din ”menghina” lumii unde omului căzut i se surpă orizontul sufletului în ploi de foc și urme de plumb”.

 

·        Prof.univ.dr. Maria Ana Tupan "Meditaţiile lirice ale lui Sorin Cerin au ceva din amestecul paradoxal de disperare şi energie a revoltei din eseurile filosofice ale lui Emil Cioran. Sesizarea tragismului şi grotescului existenţei nu conduce la paralizie psihică, ci la nihilism exorcizant şi blasfemitor. Sfada cu “adulterinul Dumnezeu” – apelativ şocant dar foarte expresiv pentru idea de păcat originar al lui … Dumnezeu care trebuie să fi zămislit lumea rea prin adulter cu Satana – capătă accente sarcastice în vignetele unei Biblii desacralizate, cu un Creator care meştereşte firmamentul la o masă de fierar şi un Diavol în care s-au contopit toţi frondiştii hippy-rap-punk-porto-ricani:

 

[…] stelele alcoolice, ale unui Univers, lacom, meschin şi cinic, băute de Dumnezeu la masa Creaţiei,

pe cerurile înlăcrimate ale Fericirii, mâzgălite cu graffiti de Diavol,

Dacă poetul şi-a propus în poemul La un grătar un exerciţiu urmuzian, reuşita e perfectă. Nu numai ingenioase salturi mortale pentru logica identităţii de pe un nivel ontologic în altul admirăm aici, ci şi tropismul de o barocă inventivitate al unui Eucharist pe dos, căci într-un univers al vieţii spre moarte, cel care se frânge e spiritul, cuvântul, pentru a revela un ... trup deleuzian, animalic, descris ca minuţioasa hartă anatomică a unui student medicinist. Poetul ne surprinde prin noutatea şi revelaţia definiţiei aforistice, căci, după primul moment de surpriză, acceptăm peisajul moralizat al timpului, cu un trecut mort, un viitor viu şi un prezent iluzoriu, contrar sentimentului comun că viaţa trăită e eul nostru cert, că doar prezentul există cu adevărat şi că viitorul e pură ipoteză. Cerin redefineşte fiinţa umană ca aflându-şi autenticitatea în multiplicarea mentală a realităţii terne şi ca proiect existenţialist".

 

·        Prof.univ.dr. Mircea Muthu "Disperarea de a găsi un Sens existenţei contemporane aluvionează testimoniul poetic al lui Sorin Cerin în care amurgul limbajului, asociat cu „clepsidra spartă” a timpului,este resimţit – cu acuitate tragică – de „cuvintele noastre torturate” "Meditaţia, întoarsă spre sine însăşi de „oglinzile întrebării”sau de către „ochii” fabuloşi ai Oceanului nesfârşit, se automacerează la aceeaşi temperatură febrilă, de arc voltaic, enunţată – in nuce –de sintagma „ploilor de foc”.

 

·        Prof.univ.dr. Cornel Ungureanu " Sorin Cerin propune un discurs poetic despre felul de a trece "dincolo", o reflecţie şi o îngândurare care are nevoie mereu de majuscule. Cu majuscule, cuvintele pot să suporte accentele apăsate ale autorului care păşeşte. cu atâta energie, pe tărâmurile frumos traversate de cei înzestraţi cu harul preoţiei. Sorin Cerin ritualizează timpurile deconstrucţiei poetice, dacă e să înţelegem cum se cuvine desfăşurarea versurilor sub steagul titlului."

 

·        Prof.univ.dr. Ion Vlad "Sorin Cerin si-a definit poemele din volumul "Marile Taceri""poezii de meditatie" Fara indoiala,reflexivitatea e dominanta creatiei sale, prezidate de interogatii,revolta,nelinisti si o dramatica cercetare a TACERII,topos al indoielilor,al cutezantei si al aventurii spiritului in permananta cautare a adevarului;poezia sa urmeaza unei axiologii de un intens dramatism.E lirica luciditatii,a meditatiei si a lirismului autentic".

 

·        Lect. univ.dr. Laura Lazăr Zăvăleanu: "Intelectual format la şcoala bucureşteană, dar simţind nevoia să se revendice, admirativ, de la modelul critic al şcolii clujene, unde îşi identifică modelele exemplare în profesorii Ion Vlad şi Mircea Muthu, Sorin Cerin îşi construieşte şi poezia intertextual, pentru că poetul Marilor Tăceri îşi declară peste tot maeştrii, identificaţi aici, intrinsec, cu Blaga (prin reflecţie filozofică şi structură prozodică uneori voit calchiată după Poemele luminii) şi Arghezi.Însuşi titlul volumului, Marile Tăceri, impune imperativul unui dialog implicit cu poezia lui Arghezi purtând acelaşi titlu.Căutărilor febrile din Psalmii arghezieni ale unui Dumnezeu chemat să se arate, le răspund aici interpelările fără odihnă ale unui apostat credincios, care se sfâşie, în pustia gândului şi a imaginii frânt oglindite de lumea declarată, între dragoste denunţatorie şi revoltă tandră, între blestem incantatoriu şi rugă deghizată, de veşnic îndrăgostit, fără putinţă de a-şi declina, în realitate, fervoarea, deşi cuvântul experimentează, estet, întregul lexic blasfemiant şi apocaliptic.O duplicitate izbăvitoare, în fapt, care - strigându-şi drama înstrăinării şi a introspecţiei ratate, ca şi neputinţa întâlnirii cu celălalt sau spaima suprapunerii cu el, într-o lume al cărei sens este rătăcit în „tenebrele lagărelor de idei”, la interferenţa unui timp şi unui spaţiu ajunse “la capăt de hotar ” -,naşte, in litania `a rebours, semnele creaţiei mântuite, în plin festin cinic, “pe masa olarului iubirii"

 

·        Conf. univ. dr. Călin Teutișan "Poezia lui Sorin Cerin declamă o fatală nostalgie a Sensului. Gândirea poetică încearcă recuperarea lui, din fragmente disparate, readuse la un loc prin travaliul liric, închipuind o posibilă hartă reconstituită, fie şi fragmentar, a lumii, dar mai ales a fiinţei. Metaforismul neovizionarist este cadrul de referinţă al acestor poeme, traversate, când şi când, de parabole ale realului, "citit" în cheie simbolică, dar şi ironică. Cinismul lipseşte cu desăvârşire din versurile lui Sorin Cerin.Aceasta înseamnă că personajul liric ce cuvântă în paginile de faţă, mai exact conştiinţa lirică, pune o presiune etică asupra realităţii, forţând-o astfel să-şi asume propriile adevăruri uitate."

 

·        Prof.univ.dr. Cornel Moraru "Profet al neantului existenţial, poetul face parte din categoria moraliştilor, rezumând într-o manieră fulgurantă precepte aforistice şi proiecţii aspre dintr-o viziune extatică de sfârşit de lume. Meditaţiile sale dezvoltă o retorică furibundă pe tema "nonSensului Existenţei", deşi exprimă mai mult îndoieli decât certitudini şi întrebări decât răspunsuri. Intensitatea implicării în acest demers liric atinge, pe rând, cote extreme: de la jubilaţie la sarcasm şi de la indignare, din nou, la extaz..."

 

·        Prof.univ.dr. Ovidiu Moceanu "Prin cimiterele viselor, volumul semnat de Sorin Cerin, poezia marilor întrebări existenţiale îşi caută un nou statut, construind, în texte care comunică subteran, un chip al omului interogativ. "Catedrala existenţei" are capcanele ei, "Adevărul absolut" pare de neatins, "Crinii albi ai adevărului" pot ucide, "dacă nu-şi aeriseşti cămara minţii", eul poetic descoperă mai degrabă un "Dumnezeu prea amar"... Toate acestea sunt expresii ale unei stări de mare tensiune interioară, în care luciditatea săgetează revelaţia şi limitează trăirea deplină a sensului existenţei".

 

·        Prof.univ.dr. Dumitru Chioaru "Discurs profetic, filosofic sau poetic? - e greu de determinat în care se încadrează textele lui Sorin Cerin. Autorul le înglobează toate trei într-o formulă personală, aparent desuetă estetic, rostind însă cu suflu de poeta vates ultimele cuvinte dinaintea Apocalipsei. O apocalipsă în care lumea desacralizată şi dominată de false valori sfîrşeşte pentru a putea regenera prin Cuvînt".

 

·        Prof.univ.dr. Ștefan Borbély "Spirit profund şi sincer religios, Sorin Cerin caută disperat după diamantul ascuns în negurile molozului, ale cenuşii. Un întreg arsenal al modernităţii negative - căni ale pustiului, apa uitării, abatoare, sărbătoarea continuă a suferinţei, maimuţa de lemn putrezit etc., etc. - e chemat să denunţe, în versurile sale, "armele letale ale societăţii de consum" şi "ospiciul" alienării prin mercantilizare a existenţei noastre de fiecare zi. Tonul e apodictic, pasional, profetic, nu admite nuanţe sau replici. "Noii paşi ai credinţei" sunt enunţaţi peremptoriu ca speranţă a mântuirii colective, "lumina divină" se întrezăreşte, izbăvitor, la capătul încă îndepărtat al supliciului, însă, pe moment, poetul pare să fie preocupat exclusiv de retorica eschatologică, întrezărind decădere, demisie morală sau ruine cam peste tot pe unde-l poată paşii sau privirile"

 

·        Gheorghe Andrei Neagu "Definitoriu pentru acest autor pare să fie pe drept cuvânt, îndoiala, drept piatră de temelie a poemelor sale(Greșeala pag.73)Îl felicit pe autor pentru cutezanțele sale stilistice din "Din ochii luminii divine pag.81 precum și din celelalte păcate cuibărite în sânul lui creator. Cred că literatura română are în Sorin Cerin un scriitor al mileniului 3 care trebuie abordat cu mai multă insistență de critica de specialitate"

 

·        Marian Odangiu “Lirica lui Sorin Cerin este una a întrebărilor esenţiale: relaţia Fiinţei cu Divinitatea într-o lume din ce în ce mai distorsionată valoric ( şi distorsionantă în acelaşi timp !), dispariţia unor repere fundamentale - atrăgând după sine interogaţii copleşitoare şi infinite nelinişti -, absenţa tot mai tulburătoare a unor Adevăruri care să deschidă calea spre Mântuire, îndoielile profund demotivante asupra Sensului Vieţii, absurd înălţat la rang de raţiune existenţială alimentează spaima şi angoasele poetului. Versurile sale dezvoltă astfel o veritabilă retorică a disperării, în care, aidoma unei insecte halucinate de Lumină, autorul lansează întrebări fără răspuns, caută confirmări acolo unde acestea au intrat de mult în disoluţie, navighează îndurerat dar lucid printre imagini şi metafore de elevată şi convingătoare pregnanţă, construieşte scenarii apocaliptice despre Viaţă, Iubire şi Moarte…”

 

·        Eugen Evu :"...cărțile par a fi obiecte de cult-cultură-proprie testamentară ale unui ceremonial, …al neo-cunoașterii, platonic-socratice sub semnul “Guvernământului General al Genezei” bunăoară. Ceea ce merită considerat este și imperativul transparent al autorului de a comunica în limba natală, românească. Singurătatea atribuită Sacrului este totuși a ființei umane în ipostaza ei reductivă, a condiției umane….Cum Vinea scria, poetul vede idei ale sale, sau oglindire în ‘odaia cu oglinzi’ a bibliotecii universale. Un destin desigur personal, in mare parte asumat, nota bene.În volumul Politice, la extrema lui H.R. Patapievici poetul este bine-știutor al problemei eliadești, al “căderii umanului în zoon politikon”…Între raționalism și iraționalism, Sorin Cerin navighează pe Oceanul Interconnection."

 

 

 

APRECIERI CRITICE DESPRE OPERA FILOZOFICA SI AFORISTICA LA SORIN CERIN

Culegere de Înțelepciune Sorin Cerin:16.777 Aforisme Filozofice - Opere Complete - Editia 2020 Statele Unite ale Americii 2020

 Sorin Cerin Wisdom Collection: 16.777 Philosophical Aphorisms-Complete Works-2020 Edition 2020

 

·        Una dintre cele mai prestigioase edituri româneşti, Editura Eminescu, îi publică în toamna anului 2009 întreaga operă sapienţială incluzând toate volumele de aforisme scoase înainte cât şi alte volume care nu au văzut lumina tiparului până la acea dată.Academicianul, profesor la facultatea de filosofie, a Universității din Bucuresti, Gheorghe Vlăduţescu, filosof, una dintre cele mai mari somităţi din cadrul filosofiei culturii şi umanismului consideră despre :" Culegere de înţelepciune, că::"Literatura sapienţială are o istorie, poate, veche cât scriitura însuşi.Nu numai în Orientul Antic, dar şi în vechea grecie „ înţelepţii” au ales forma apoftegmatică (sentenţiară), uşor memorabilă, pentru a face, ceea ce se numea în tradiţie elină, paideia, o educaţie a sufletului pentru o formare a lui.Şi în cultura românească tradiţia este bogată.Dl. Sorin Cerin se înscrie în ea făcând o operă de tot remarcabilă.Maximele – reflecţiile sale concentrează o experienţă de viaţă şi culturală şi din prea plinul ei se împărtăşeşte altora.Tuturor acelora care vor deschide paginile acestei cărţi de învăţătură, ca orice carte bună, ea le va răsplăti prin participare la înţelepciune, gândul bun al lecturii ei.Această consideraţie asupra operei sapienţiale ceriniene a apărut în:Destine literare din Canada, paginile 26 şi 27, nr.8, Decembrie 2009,Oglinda literară nr.97, ianuarie 2010, pagina 5296 De pe coperta acesteia aflăm următoarele: “Culegerea de faţă conţine toate volumele de aforisme tipărite dar reeditate acum, cât şi cele ce urmau să vadă lumina tiparului până la această dată.Este o ediţie de referinţă a operei sapienţiale ceriniene.Deschizând cartea aflăm de pe prima pagină ce anume lucrări conţine:"În această culegere este publicată întreaga operă de aforisme scrise până la data bunului de tipar din octombrie 2009 de autor, însumând 7012 aforisme.Apar pentru prima oară operele de aforisme:Întelepciune,Patima,Iluzie şi realitate cât şi reeditările revizuite:Revelaţii 21 decembrie 2012,Nemurire şi Învaţă să mori.Toate operele de aforisme care au cunoscut si înainte lumina tiparului vor fi citate doar in actuala formulă îmbunătăţită a ediţiei de referinţă.

 

·        În anul 2014 apare publicată întreaga operă aforistică a autorului de pînă atunci, sub titlul de Culegere de Înţelepciune- Opere Complete de Aforisme- Ediţie de Referinţă [35]] In limbile română şi engleză, respectiv, Wisdom Collection - Complete Works of Aphorisms - Reference Edition[36], culegere care conţine un număr de 11486 de aforisme publicate anterior în 14 volume, incluse în respectiva publicaţie. Această lucrare, apărută în anul 2014 în limbile română și engleză, ce contine 14 volume de aforisme apărute înainte de anul 2014 și la alte edituri, a fost tradusă integral în anul 2020, și în limba bulgară de către editura Sveta na Knigite.Astfel, Culegere de Înțelepciune - Opere Complete de Aforisme- Editia de Referință, apărută în anul 2014 este publicată în Bulgaria în anul 2020 de către editura Sveta na Knigite sub titlul Антология на Мъдростта. Афоризми (Antologia de Intelepciune. Aforisme) de Sorin Cerin. Autorul și editorialistul bulgar Eleazar Harash, cunoscut publicului din întreaga lume datorită capacităților sale extrasenzoriale, susține despre Sorin Cerin, pe coperta acestei cărți [38], că:"S-a născut un înțelept cu simțul profunzimilor și adâncurilor.El este lumina României.Există ceva în acest Înțelept care luminează atât Întunericul, cât și Lumina.Sorin Cerin, este bucurie pentru inimă, căldură pentru suflet și o cale pentru om, dacă este înțeleasă. Sorin Cerin, este atins de Milostivirea lui Dumnezeu.Indiferent dacă îl cunoaștem sau nu, el strălucește în sine.Știam că trebuie să existe un mare Înțelept în România. Au trecut anii și l-am descoperit.Dacă soarele este ascuns de ceilalți - așa să fie, dacă este un soare limpede - așa să fie!", închei citatul din Eleazar Harash.

·        Fabrizio Caramagna unul dintre cei mai importanți specialiști pe plan mondial din domeniul aforismului, declara despre Culegere de Înțelepciune- Opere Complete de Aforisme - Ediție de Referință din anul 2014, scrisă de Sorin Cerin, că este:"O operă monumentală ce scrie istoria aforismului. Sorin Cerin este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de aforisme din lume. Este autorul monumentalei lucrări, care scrie în prezent istoria aforismului, intitulată Culegere de Inţelepciune, ce include 11 486 de aforisme, structurate în 14 volume. Culegere de înţelepciune este considerată una dintre cele mai extinse opere din domeniul aforistic, până în prezent." Această apreciere a lui Fabrizio Caramagna a apărut în numărul 52-54, aprilie-iunie 2014 al revistei Destine literare din Montreal, Canada la pagina 33 [39]

·        Prof.univ.Dr.Ion Dodu Bălan considera despre Sorin Cerin că:" este un autor de studii filozofice pe teme îndrăzneţe şi ambiţioase despre nemurire, efemeritate şi eternitate, despre moarte, neant, aneant, credinţă, dor, etc.În faţa unei asemenea creaţii suntem datori să stabilim nuanţe, să aşezăm specia în istoricul ei.Specia aceasta zisă sapienţială cunoaşte o îndelungată tradiţie în literatura universală, de la Homer la Marc Aureliu, François de la Rochefoucauld, Baltazar Garcian, Arthur Schopenhauer şi numeroşi alţii iar în literatura română de la cronicarii secolelor XVII şi XVIII, la Anton Pann, Constantin Negruzzi, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu,Lucian Blaga, George Călinescu până la Corneliu Vadim Tudor.Marele critic şi istoric literar, Eugen Lovinescu, exprima odată părerea şi sublinia „caracterul aforistic”, sapienţial, ca una dintre particularităţile care fac originalitatea literaturii române, găsindu-i justificarea în legătura cu firea poporului român, iubitor de proverbe admirabile.Chiar dacă a trăit un timp în afara ţării, Sorin Cerin şi-a purtat după cum ne spun aforismele sale – ţara în suflet, fiindcă vorba ilustrului poet Octavian Goga „ori unde mergem suntem acasă pentru că până la urmă toate drumurile se isprăvesc în noi”.În aforismele lui Sorin Cerin descoperim experienţa proprie a unui suflet sensibil şi a unei minţi lucide, dar şi Welthanschaung-ul neamului din care face parte, exprimată într-o formă concentrată, densă.Sorin Cerin este un „moralist” cu o gândire şi sensibilitate contemporană. Unele din aforismele sale concentrate ca energia într-un atom, sunt adevărate poeme într-un vers.Multe din formulările sale gnomice sânt expresia unei minţi iscoditoare, a unei gândiri pătrunzătoare, echilibrate, bazată pe observarea pertinentă a omului şi a vieţii, dar şi pe o bogată informaţie livrescă.Astfel, el se încumetă să definească nemurirea ca „eternitatea clipei” şi recunoaşte „libertatea destinului de a-şi recunoaşte propria sa moarte în faţa eternităţii”, „clipa eternă a lui Dumnezeu care se oglindeşte la infinit în Cunoaştere, devenind trecătoare, deci Destin care este imaginea nemuririi”.”Nemurirea este pustiu doar pentru cei care nu iubesc”,”nemurirea este jocul de lumini al Fiinţei cu Destinul pentru a înţelege ambii importanţa iubirii.Fireşte literatura gnomică, sapienţială, e dificil de realizat, dar Sorin Cerin are resurse pentru a o realiza pentru cele mai mari exigenţe.A dovedit-o în capacitatea de a pune Absolutul în corelaţie cu Adevărul, Speranţa, Credinţa, Păcatul, Minciuna, Iluzia, Deşertăciunea, Destinul, Absurdul, Fericirea, etc.Un exemplu de corelare logică a astfel de noţiuni şi atribute ale Fiinţei şi Existenţei, ni-l oferă aforismele despre Dor din volumul Revelaţii 21 Decembrie 2012.Bogate şi variate în conţinut şi expresie, definiţiile, judecăţile de valoare asupra uneia dintre cele mai specifice stări sufleteşti ale românului,”Dorul”, noţiune greu traductibilă în alte limbi, pentru că e altceva decât saudode-le portughez, soledad-ul spaniol, spleen-ul englez, zeenzug-ul german, melancolie,francez.Fireşte, mai este loc pentru îmbogăţirea acestui capitol, dar ce s-a realizat este foarte bun. Iată câteva exemple care pot fi luate de „pars pro toto” pentru ambele cărţi: „Prin dor vom fi mereu împreună loviţi de aceleaşi valuri ale Destinului ce vor să ne despartă nemurirea de eternitatea lacrimii noastre”, „Dorul este cel care a dat întreaga eternitate la o parte pentru a se putea naşte într-o zi ochii tăi”,„Dorul este libertatea de a fi a iubirii”,„Dorul este focul care arde viaţa pregătind-o de moarte”.".(Acest fragment a apărut în Oglinda literară nr. 88 din anul 2009,Luceafărul românesc şi Destine literare din Canada, numarul din aprilie - mai 2009).

 

·        Prof.univ.Dr. Adrian Dinu Rachieru afirmă:"..putem, pensa, desigur formulări citabile, chiar memorabile.Viaţa de pildă, este "epopeea sufletului", viitorul ni se înfăţişează ca "părintele morţii".În fine părăsind "lumea ţărânei" intrăm în spaţiul virtual, în "eternitatea clipei" (ce ni s-a dat).

 

·        Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, sublinia despre opera aforistică a lui Sorin Cerin, în revista Destine literare, nr. 39, pag. 92, iulie-octombrie 2016,[32] sub titlul, Un Expatriat și Repatriat Scriitor Român, că, cităm:"Am citit cu interes volumele de aforisme şi de suflet ale scriitorului Sorin Cerin. Am afinităţi deosebite pentru literaţii care au cunoscut exilul, deci au fost în aceeaşi situaţie ca subsemnatul. După mineriade, emigrează în Statele Unite, unde locuieşte câţiva ani, apoi revine în România. Domnul Cerin, născut în anul 1963, la Baia Mare, a urmat studiile la Institutul de Limba şi Cultura Italiană din Bucureşti. În prezent este membru de onoare al Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Romani.A debutat cu poezie în anul 1986, iar în volum cu romanul Destin în anul 2003. În ultima perioadă s-a dedicat aforismelor şi meditaţiilor filozofice (logica şi fenomenologia coaxiologica).Mulţi critici au evidenţiat valoarea scrierilorsale, pecum Adrian Dinu Rachieru (―formulări citabile‖), Al. Florin Tene (―sensurile adânci ale revelaţiilor‖), Maria Ana Tupan (―amestecul paradoxal de disperare şi energie‖), Ion Vlad (―reflexivitatea e dominantă creaţiei sale‖), Cornel Moraru (―profet al neantului‖), Theodor Codreanu:―Sorin Cerin este un gânditor aforistic paradoxist‖ –cu care subscriu din plin.În creaţiile sale se simt reverberaţii paradoxiste (―Ploi de foc‖), pesimiste (‗‘Nonsensul existenţei‖, ―Învaţă să mori‖), metaforice (―Zâmbetul este floarea sufletului‖), logice(―Bineînţeles că şi moartea dispare odată cu fiinţa‖).Unele aforisme sunt memorabile, transformând autorul lor într-un eseist important. Aşteptam cu interes noile sale volume."

 

·        Prof.Dr. Ion Pachia-Tatomirescu susţine:"un volum de aforisme, Revelaţii – 21 Decembrie 2012, paradoxiste în majoritatea lor, salvându-se printr-un „curcubeu“ în treizeci şi şase de „culori-teme“ – un curcubeu propriu deci –, ca un steag fluturând în cerul, în priveliştea Fiinţei (luăm sintagma în accepţiunea lui Platon, din Phaidros, 248-b), ori din înrăzărita margine a Ei, pentru că autorul, deopotrivă poet, romancier şi sofist, „părinte al coaxialismului“, sau lirosof, du-pă cum i-ar fi zis Vl. Streinu (pe vremea cercetării operei lui Lucian Blaga), ştie să se exercite întru catharsis pe arcul-orizont al cunoaş-terii metaforice din complementaritatea bătrânei, veşnicei Câmpii a Adevărului" sau "Înstrunarea paradoxistă a aforismelor lui Sorin Cerin într-un „curcubeu“ de treizeci şi şase de „culori-teme“ – cum spuneam mai sus – încearcă să circumscrie „sacrei date“ de 21 decembrie 2012: absolutul («Absolutul Omului este numai Dumnezeul său»), absurdul («Absurdul Creaţiei este Lumea născută pentru a muri»), adevărul («Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din care răsare iluzia lumii»), amintirea («Amintirea este lacrima Destinului»), cunoaşterea («Cunoaşterea se limitează la a nu avea limite»), cuvântul («Cuvân-tul este esenţa păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine, realizând că este lipsa din neant: dorul neantului»), destinul («Destinul este urma lăsată de gândul lui Dumnezeu în lumea sufletului nostru»), deşertă-ciunea («Deşertăciunea renaşte doar la maternitatea visului de a trăi»), dorul («În dor stă întreaga esenţă a lumii»), Divinitatea Supremă / Dumnezeu («Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om care iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu»), existenţa («Existenţa se hrăneşte cu moartea pentru a naşte viaţa»), fericirea («Fericirea este Fata Morgana a acestei lumi»), fiinţa («Fiinţa şi Nefiinţa sunt cele două căi ale lui Dumnezeu, pe care le ştim noi, din infinitatea de astfel de căi»), filosofia («Filosofia este desăvârşirea frumuseţii spiritului uman în faţa existenţei»), frumuseţea («Frumuseţea este poarta deschisă către graţiile cerului»), gândul («Gândul a născut lumea»), genialitatea («Genialitatea este floarea care răsare numai stropită cu apa perfecţiunii») / geniul («Geniul înţelege că unica frumuseţe a lumii constă în iubire»), greşeala («Greşeala nu poate greşi niciodată»), haosul («Haosul este sensul fiinţei faţă de perfecţiunea nefiinţei»), iluzia («Iluzia este esenţa regăsirii în neant»), infinitul («Infinitul este gardianul întregii existenţe»), instinctul («Instinctul este simţirea de către nefiinţă a fiinţei»), iubirea («Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia absurdului»), lumina («Lumina este marea revelaţie a lui Dumnezeu faţă de el însuşi»), moartea («Moartea nu poate muri»), ochiul / ochii («În spatele ochilor se ascunde sufletul»), politica («Gunoaiele umanităţii îşi găsesc singure locul: sunt bogate!»), răutatea («Răutatea este dimensiunea de bază a umanului, în numele binefacerii sau al iubirii»), religia («Religia este speranţa îndoctrinată»), Satan («Satan este cel mai mare deschizător de drumuri al omenirii»), sinuciderea («Societatea este structura sinuciderii colective cel mai adesea inconştiente sau foarte rar conştiente»), speranţa («Speranţa este cel mai apropiat partener»), timpul («Timpul primeşte moartea, trecând în amintire Destinul»), viaţa («Viaţa este naufragiul timpului pe ţărmul morţii»), viitorul omenirii şi 21 decembrie 2012 («Viitorul este legământul făcut de Dumnezeu cu viaţa» / «Începând cu 21 decembrie 2012, veţi realiza că moartea este veşnica viaţă curăţită de murdăriile acestei lumi»), şi visul («Visu-i împlinirea nonsensului»)."

 

·        Al. Florin Țene afirma despre volumul de aforisme intitulat Revelații că: "recenta carte a scriitorului Sorin Cerin”Revelaţii-21 Decembrie 2012”apărută la editura PACO-2008,Bucureşti, cu o ” postfaţă” pe ultima copertă semnată de Al. Florin Ţene, este structurată în 36 de secvenţe cuprinzând cuvinte asupra cărora filozoful s-a aplecat, explicându-le şi interpretându-le filozofic şi chiar etimologic.Înainte de a plonja, prin interpretare, în sensurile adânci ale revelaţiilor trebuie să explicăm ce înseamnă acest cuvânt,ce stă la baza şi etimologia lui.Cuvântul vine de la latinul revelatio, însemnând o dezvăluire, neaşteptată descoperire a unui adevăr ascuns,a unei taine,a unui talent.În concepţie religioasă însemnând o dezvăluire a voinţei lui Dumnezeu, făcută unor persoane,în mod supranatural.Cartea are substanţă filozofică,chiar dacă reflecţiile lui Sorin Cerin sunt cugetări, aforisme sau apoftegme,ordonate tematic şi alfabetic,de fapt sunt adânci expresii ce exprimă o substanţă filozofică, uneori cu sens de previziune.Spuneam mai de mult că sunt probleme pe care le poţi înţelege prin lecturi şi lecturi prin care îţi poţi limpezii şi înţelege problemele. Cartea de faţă face parte din a doua categorie, îmbogăţind pe cititor cu suportul şi înţelepciunea unor meditaţii profunde şi originale.Sorin Cerin, prin această carte, se înfăţişează cititorilor săi cu un bagaj de cultură vastă şi cu o referinţă variată. Îmi dau seama că îl are ca model pe Bergson, dar şi pe existenţialişti. Nu este departe de Goethe şi-l cunoaşte pe Socrate care spunea: Căci atunci întreaga veşnicie nu pare a fi altceva decât o singură noapte senină. De la acest punct pornesc Revelaţiile autorului nostru. Iată ce frumos spune: Viaţa este epopeea sufletului printre clipele irosite ale eternităţii.Aceste cugetări sunt adevărate micropoeme şi ele exprimă sensuri, trăiri, interpretări ce-l apropie de axiomele şcolii ionice,principiile deveniri lui Heraclit: Destinul nu poate începe şi nici sfârşi,fiind sinele începutului şi sfârşitului. Autorul acestui volum de revelaţii este un bun cunoscător al limbii române şi exprimă o logică, originală, a cuvintelor din care, uneori, izvorăşte ilogicul sensurilor date de cuvinte sau din propoziţiile formulate. El iubeşte schemele filozofice cu depăşirile limitelor cunoaşterii, prin ontologic ajungând la gnosologic. Unde metafora,comparaţia fără termenul de comparat, are rolul de pelerină de sub care autorul scoate mâna să „vadă“ dacă ”plouă“ cu lumină. Şi întradevăr plouă cu lumina înţelepciuni,fiindcă autorul cunoaşte faptul că limba română are posibilităţile infinitului în exprimare. Fericiţi aceia care n-au ameţit aplecându-se peste abisul ei."

 

COAXIALISMUL – SISTEMUL FILOZOFIC AL LUI SORIN CERIN

Coaxialismul este un sistem filozofic susţinut şi dezvoltat de Sorin Cerin. Coaxialismul susţine implicit unicitatea Adevărului Absolut. În cadrul coaxialismului, fiecare factor creator reprezintă nu numai un număr pentru toţi ceilalţi factori creatori dar şi un cuvânt prin care se defineşte numărul respectiv, un înţeles semantic, care formează “Limbajul Pur Universal”. Totalitatea cuvintelor “Limbajului Pur Universal” formează “Expresia Unică” a “Conştiinţei Universale”. Odată ce totul este definit printr-o raportare la continuumul infinit şi Expresia Unică a Conştiinşţei Universale, va primi acest deziderat de continuitate de la continuitatea Limbajului Universal, ce defineşte continuumul infinit aflat într-o continuă ascensiune datorită funcţiei logice ce a survenit odată cu asimptotismul şi tangenţiabilitatea generând primul paralelism şi odată cu acesta adevărul coaxiologic. Dacă în fenomenologia lui Husserl logica omului devine o conştiinţă a limbajului universal, la Cerin aceasta este doar o simplă logică a omului şi nicidecum logica coaxiologică, întrucât logica omului este bazată pe cunoaştere iar cunoaşterea la rândul ei este un simplu cuvânt matrice din infinitatea de astfel de cuvinte ale Limbajului Pur Universal, care privit ca unicitatea, ca întreg, determină Expresia Unică a Conştiinţei Universale şi de aici adevărul unic care nu poate fi fragmentat. Cerin susţine că atunci când s-au determinat etern şi bineînţeles infinit caractersiticile continuumului infinit calitatea pe care o are reperul negaţiei este tocmai aceea de a anula asimptotismul continuumului infinit reperat astfel de către Formele Intangibile fapt care defineşte tangenţiabilitatea ca opus al asimptotismului. Tangenţiabilitatea este aceea care va deveni liantul dintre lipsa de început al asimptotismului şi continuumul care va deveni continuumul infinit ca o eternă continuitate către un nou şi etern Limbaj Pur Universal. Astfel Limbajul Pur Universal definit ca finit se realizează prin intermediul tangenţiabilităţii prin unirea datorata tangenţiabilităţii a asimptotismului ca primă caracteristică a continuumului infinit cu structuralizarea acestui continuum infinit definită şi prin Limbajul Pur Universal unde primeşte valenţele de continuitate, tocmai datorită tangenţiabilităţii care uneşte această structuralizare cu funcţia asimptotică ce-i va da impulsul de continuitate.

Dr.Henrieta Anişoara Şerban , cercetator la Institutul de Filosofie al Academiei Romane, considera despre Coaxialismul, carte apărută în anul 2007 unde Cerin susţine pentru prima oară principiile a ceea ce consideră a fi coaxialism, că: Aceasta carte reprezinta o contributie temerara la filosofia contemporana. Nefiind o simpla sinteza, lucrarea aduce o viziune originala despre adevar si iluzie, despre absolut si viata. “Ce suntem noi în afara de un vis nebun al unui înger complexat de Sine pierdut undeva în ierarhia numerologiei?” (p.5), se întreaba autorul declansând un captivant periplu filosofic, cu deschidere spre o filosofie a constiintei, contextualism si filosofia mintii, precum si catre critica reprezentationalismului si postmodernism. Lucrarea este structurata în unsprezece capitole. Capitolele pot fi interpretate în triade. Primele trei ar fi o introducere în aria tematica a coaxiologiei. Astfel, primul capitol trateaza “Scopul, Ierarhia, nasterea numerologiei si a Factorului Primordial UNU”, cel de-al doilea “Instinctul, Matricea, Ordinea si Dezordinea, Dogma”, al treilea “Starea de fapt, Cunoasterea Deschisa si Cunoasterea închisa, Coaxialismul si Coaxiologia”. Urmatoarea triada ar fi constituita din interpretarea a trei aspecte ale exemplaritatii umane, prin capitolele “Amprenta si Amprenta Karmica, Genialitatea”, “Iubirea sau Constiinta individuala a Omului” si “Constientizarea sau Cunoasterea în Coaxiologie”. Ultima triada, sa zicem, de factura semantica si hermeneutica, se preocupa de “Reflectii asupra filosofiei, Strainul din Om, Dimensiunea Vietii”, “Coaxiologia semantica” si “Adevarul semantic, Cunoasterea Semantica, Oglinda Semantica si Motivul Creatiei”. Capitolul al zecelea, “Ontologia Semantica, Neoontologia Semantica, Semantica Coaxiologica, Structuralizarea Semantica a Matricei Noastre”, valorifica ideile din arhitectonica filosofica precedenta. În fine, ultimul capitol ofera modelari matematice ale ideilor si conceptelor expuse în lucrare, precum si pentru relatiile dintre acestea. Într-o descendenta ideatica schopenhauriana, nietzscheana si wittgensteiniana, autorul enunta principiile a ceea ce el numeste “coaxialism”: 1. Unica filosofie adevarata este aceea care accepta ca Omul nu cunoaste Adevarul, deci implicit, nici filosofia; 2. Omul nu va cunoaste niciodata Adevarul Absolut si nici Cunoasterea Absoluta, întrucât întreaga lui existenta este axata pe Iluzia Vietii; 3. Orice sistem filosofic sau filosof care va pretinde ca spune Adevarul este un mincinos; 4. Coaxialismul este prin excelenta filosofia care NU pretinde ca spune Adevarul, dar care accepta aplicatii care sustin raportarea Iluziei Vietii la Adevar; 5. Esenta Adevarului consta în reflectarea acestuia la Elementele aparute înaintea sa, cum sunt cele ale Cunoasterii Deschise provenite din Starea de Fapt; 6. Coaxialismul accepta operarea cu opusii opusilor Existentei, cu sau fara a fi necesara raportarea la aceasta, determinând coaxiologia; 7. Fiecare Opus are la Infinit un alt Opus identic cu el; 8. Cu cât un Opus este mai departat, adica între el si elementul opozabil sunt intercalati un numar mai mare de opusi, cu atât similitudinile dintre acestia vor fi mai pronuntate, iar cu cât numarul opusilor intercalati între cele doua Elemente va fi mai mic, cu atât contrastele dintre acestia vor fi mai pronuntate; 9. Cum putem vorbi de Universe fara substrat în Existenta, putem vorbi de Cunoastere fara substrat în esenta, deci fara subiect; 10. Factorul va fi întotdeauna opusul infinitatii fata de care se va raporta ca finit, la fel cum Cunoasterea se raporteaza la necunoastere si Viata la Moarte.În acceptiune Coaxiala, Factorul va echivala cu Dumnezeu, Unicul Creator, dar si Întâmplator fata de lumile sale; 11. În lumile fiecarui Factor Creator si Unic Întâmplator se vor reflecta toti ceilalti Factori Creatori si Unic Întâmplatori, sub forma de numere, de la UNU, care este Factorul Primordial, pâna la un Infinit minus UNU de Factori Creatori si Unic Întâmplatori. (p.5-7) Desigur cineva s-ar putea întreba cum se sustine aceasta cuantica unitara? Dar a ridica la modul serios aceasta întrebare ar însemna sa nu întelegem ca aici este vorba despre niste modelari sugestive si nu despre surprinderea Adevarului Metafizic (ceea ce ar contrazice tocmai principiile coaxiologiei). Abundenta de majuscule si evidentieri din text vorbesc foarte probabil despre experienta americana a autorului, în acelasi timp evidentiind, cu o anumita ironie, setea pentru absolut, pentru perfectiune, pentru adevar si pentru idea pura a filosofiilor dintotdeauna. Astfel prin citatul urmator, putem în acelasi timp exemplifica observatia mentionata si putem clarifica o idee-columna a lucrarii în discutie: “Coaxiologia este filosofia ce poate determina mai în profunzime importanta Factorului (…) – care este si un numar, printre alte aspecte, n.m. – produs de Esenta unui Element al Starii de Fapt Matriceale, de Instinct. (…) Factorul va fi demiurgul care prin propria sa capacitate de constientizare va încadra în sine noi si noi Elemente ale Cunoasterii Închise evaluând, fara sa le cunoasca în amanunt, si Elementele Cunoasterii Deschise. (…) Omul este un astfel de Factor cu toate ca se afla la o scara ierarhica mult mai neînsemnata decât Marii Creatori”. (p.51-2) Autorul ne explica modul coaxial (în cele din urma, structuralist) de a privi lumea, ca amestec paradoxal de bine si rau, de divin si demonic, de uman si rational, ce da nastere Iluziei Vietii si este sustinut, printr-un feed-back, tocmai de aceasta Iluzie a Vietii. (p.53 sqq) “Nu stii ca numai în lacurile cu noroi în fund cresc nuferi?”, întreba, deja într-un mod “coaxial”, Lucian Blaga. Poezia filosofica eminesciana a iluziei vietii, ca un exemplu, în “Floare albastra” (un motiv romantic, dar si coaxial, care apare si în literatura germana la Novalis si la Leopardi), vorbeste despre mariajul paradoxal al infinitului cu dorintele, despre mariajul paradoxal dintre cunoasterea filosofica, care tinde spre absolut si cunoasterea terestra prin intermediul dragostei, tulburând inima omului, ca factor creator stimulat de iubire. Ca si în literatura sa, Sorin Cerin îmbina valorificarea filosofiei universale cu cea a marilor reusite filosofice românesti. Spre ilustrare, cititorul poate sa întrevada strabatând paginile cartii atât amprente din filosofia lui Schopenhauer – sa ne amintim de faptul ca omul ca subiect stiutor se cunoste pe sine ca subiect înzestrat cu vointa si nu poate deveni subiect pur al cunoasterii fara ca vointa sa dispara, pentru a elimina raportarea la ceea ce am putea dori în privinta sa, deoarece reprezentarea este marcata de dorinta, asa cum reiese din lucrarea sa Lumea ca vointa si reprezentare –, a lui Nietzsche – vezi spre exemplu ideea “Lumea aparenta este singura adevarata; lumea ‘reala’ este pur si simplu o minciuna”, din Amurgul idolilor, cap. 3, aforismul 2 – a lui Wittgenstein II – filosofia reprezinta (re)organizarea a ceea ce stim dintotdeauna, iar limbajul este o “activitate”, un “joc” în cadrul unor “forme de viata”, o suma de fenomene diferite, poate înrudite unele cu altele, dar în feluri foarte diferite. Cât despre “adevar” îi putem asocia urmatorul citat sugestiv din Philosophical Investigations, Oxford, 1953, 9, § 68: “taria firului nu sta în faptul ca o fibra merge de la un cap la altul, ci din suprapunerea a mai multe fibre”. În acelasi timp, ideea de factor creator care se “lupta” cu lumea prin efortul de a smulge adevaruri impartiale si din start paradoxale are ecouri puternice din filosofia misterului asa cum apare în opera lui Lucian Blaga. Comparatia cu Blaga nu se opreste aici, putându-se identifica magistrale de investigatie în directia cunoasterii luciferice-paradisiace si a cunoasterii închise-deschise, a matricei, a factorului creator etc. Lucrarea se remarca si prin valentele literare, printr-un limbaj filosofic cu o amprenta puternic personalizata si literara, nota distinctiva a unui debut filosofic interesant.

Maxime celebre de Sorin Cerin

·        Doar muritorii caută nemurirea fiindcă nemuritorii nu ştiu ce este aceasta.

·        Zâmbetul este floarea sufletului.

·        Dumnezeu este sufletul pereche al întregii lumi.

·        Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.

·        Totul este deşertăciune în afară de iubire. Războaiele, structuralizările sociale bolnave, mizeriile acestei lumi se datorează înstrăinării oamenilor de sinele lor care este Iubire şi atât.

·        Bineînţeles cã şi moartea dispare odatã cu fiinţa.

 

 

ANTOLOGII

 

·        Universal Oneness: An Anthology of Magnum Opus Poems from around the World by Vivekanand Jha, pag. 465,Authorspress,(1 January 2019), New Delhi, India[286][287]

·        Texte literare : Antologie/ Aurelia Codreanu, Svetlana Stanţieru. – [Bălţi] : Universitatea de Stat “Alecu Russo”, 2019. – 250 p.Rep. Moldova[288]

·        The Words of Power(Cuvintele Puterii) by George Antwi, Publisher: BooksMango USA,(February 24, 2015)[289]

·        The Little Red Book of Hope,(Mica carte roșie a speranței)by Nick Lyons and Tony Lyons,Skyhorse Publishing; 1 edition (May 7,2013)USA, pag 102,184 [290]

·        Antologia dell’aforisma romeno contemporaneo,(Antologia aforismului românesc contemporan) autori Fabrizio Caramagna, Alina Breje, Genesi editrice, Italia [291] [292][293][294][295][296][297][298][299]2013

·        Quotes and Sayings: Quotes of Wisdom and Knowledge by Pamela T Peters,CreateSpace Independent Publishing Platform; Lrg edition (May 6, 2012,USA, pag.35[300]

·        Pathways to Wisdom,: Inspired by Nature with Contemplative quotations by MS Margaret L. Jackson, CreateSpace Independent Publishing Platform (November 20, 2014USA, pag. 43[301]

·        The Book on Truth and Honesty Quotes by Neal Ranzoni, CreateSpace Independent Publishing Platform July 23, 2012,USA, pag.125[302]

·        The Book On "Wisdom Quotes" (The Book On Quotes Series) by Neal Ranzoni,CreateSpace Independent Publishing Platform May 13, 2013,USA,pag.129[303]

·        Antologie de proză contemporană românească, colecția Sărmanul Dionis, editura Scrisul contemporan, autor Carmen Cătunescu, Ploiești, 2014[304]

·        Antologie de poezie contemporană românească,colecția Porni Luceafărul,editura Scrisul contemporan, autor Carmen Cătunescu, Ploiești,2014[305]

·        Dincolo de cuvânt, coordonator Valentina Becart, editura Arhip Art, Sibiu[306][307]2012

 

 

 

DICTIONARE

 

·        Enciclopedia Scriitorilor Români Contemporani de Pretutindeni / Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău. – Chișinău : S. n., 2019 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 1200 p. – (Colecția „Pasărea Phoenix”

·        Un Dicționar al Scriitorilor Români Contemporani, volumul IV, Opera Omnia, pag.137 -146, coordonator Ioan Holban, editura Tipo Moldova, Iasi [302] 2016

·        Cartea ințelepciunii universale - Dicționar de maxime și aforisme din cultura română și universală, autor Nicolae Mareș, editura eLiteratura, București, [303] [304]2014

·        Dicţionarul scriitorilor români de azi, autori Boris Crăciun şi Daniela Crăciun-Costin, editura Porţile Orientului, Iaşi. (revista Convorbiri literare)[305] [306]2011

·        Dicţionarul biobibliografic, autori Anda Dejeu,Nicoleta Avram, Izabela Cerchezan, Andrei Cete, Sandra Cibicenco, Mădălina Olteanu, Andreia Precub, Roxana Roman, editura Dacia XXI, Cluj Napoca. [307]2011

 

 

REFERINŢE CRITICE PE AUTORI ȘI PUBLICAȚII

 

·        Elvira Sorohan [171] Convorbiri literare,paginile 25-28, nr.9 (237),septembrie 2015

·        Ștefan Borbély, Contemporanul pagina 5, nr.10,octombrie 2020 [227] Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [228]

·        Alexandru Cistelecan [172] revista Familia nr. 11-12 noiembrie-decembrie 2015, paginile 16-18

·        Laura Lazar ZAVALEANU [173]revista Familia nr.7-8, iulie-august, pagina 242, 2015

·        Ana Blandiana –[174] Oglinda literară nr. 163, iulie 2015, pag. 10998 [175]

·        Ioan Holban [176] Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [177]

·        Maria Ana Tupan [178] Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [179]

·        Cornel Ungureanu [180]Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [181]

·        Mircea Muthu [182]Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [183]

·        Ion Vlad [184]Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [185]

·        Cornel Moraru [186] Oglinda literară nr. 163, iulie 2015, pag. 10998 [187]

·        Marian Odangiu [188] Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977[189]

·        Fabrizio CARAMAGNA – [190][191],[192][193][194][195][196][197][198][199][200]

·        Acad.Gheorghe Vlăduțescu – [201][202]paginile 26 şi 27, nr.8, Decembrie 2009,Oglinda literară nr.97, ianuarie 2010, pagina 5296 [203]

·        Călin Teutișan [206] Oglinda literară nr. 163, iulie 2015, pag. 10998 [207]

·        Ovidiu Moceanu [208] Oglinda literară nr. 163, iulie 2015, pag. 10998 [209]

·        Gheorghe Andrei Neagu [210] Oglinda literară nr. 163, iulie 2015, pag. 10998

·        Ion Dodu Bălan :Sorin Cerin-Despre creaţia sapienţială [211][212][213], Oglinda literară nr. 88 din anul 2009,Luceafărul românesc şi Destine literare din Canada, numarul din aprilie – mai 2009.

·        Theodor Codreanu [214] Oglinda literară nr. 162, iunie 2015, pag.10977 [215],Dualismul ca ispită a raționalismului, Oglinda literară nr.167, noiembrie 2015, pag.11283-11284-11285 [216]

·        Florentin SMARANDACHE: Un Expatriat și Repatriat Scriitor Român, Destine literare, revistă a Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, nr. 39, pag.92,iulie-octombrie 2016 [217]

·        Ion Pachia-Tatomirescu :Aforismele revelarii sacrului dienoc de 21 Decembrie 2012, in cerul lui Sorin Cerin: Oglinda literară nr.97, ianuarie 2010, pagina 5296 [218]

·        Eugen Evu – Fulgurante la Sorin Cerin[219]

·        Dumitru CHIOARU [220]

·        Al Florin ŢENE: Sorin Cerin un filozof al metaforei şi un poet al cuvântului [221] Napoca News

·        Henrieta Anişoara ŞERBAN,Revista Kogaion Review [222] şi Revista Luceafărul Românesc [223]

·        Adrian Dinu Rachieru : [224][225] Revista Luceafărul românesc, Oglinda literară,nr. 89 din 2009

·        Elisabeta Iosif, Mircea Alexandru Pop, Revista Zona Interzisă:Note critice asupra aforismelor şi cugetărilor din „Revelaţii 21 Decembrie 2012” [226]

·        Denis Buican,Elisabeta Iosif„revelatii-21-decembrie-2012”-de-sorin-cerin

 

 

BIBLIOGRAFIE DE CRITICĂ LITERARĂ

·        Theodor Codreanu, Anamorfoze, editura Scara, București, pag. 130-148, anul 2017, [227]

·        ,Ion Pachia-Tatomirescu Pagini de istorie literara vlaha de maine, editura Waldpress, Timișoara, anul 2014, [228]

·        Eugen Evu, Terapie de joc, editura Tipo Moldova, iași, pag. 268, anul 2014 [229] 

 

 

REFERIRI BIBLIOGRAFICE SI CITARI CATRE OPERA LUI SORIN CERIN

 


NEDELCU, Elena, Nicolae Titulescu University, Bucharest, Romania,Romanian Review of Social Sciences (2020) 10 (2): 39-48, From Eros to Agape. A multidisciplinary perspective on love,(-We could say, sharing Sorin Cerin's opinion, that 'love can never die, because it cannot be born, as it is eternal, somewhere, there, in a corner of destiny.'22 On the other hand, if we leave the Christian paradigm,-)(ISO 690 NEDELCU, Elena. FROM EROS TO AGAPE. A MULTIDISCIPLINARY PERSPECTIVE ON LOVE. Romanian Review of Social Sciences, 2020, 10.18.) [314][315]

SAVU, Vlad Ionuţ, et al. Institution of the special conservator in the case of the debtor’s death during the foreclosure stage. Conferința Internațională de Drept, Studii Europene și Relații Internaționale, 2020, 8.VIII: 681-688.([5] Wisdom Collection – Complete Aphorism Works – Reference edition of 2019 by author Sorin Cerin. [6] Legal Universe no … Part I, no. 693/23 September 2014. 10 Wisdom Collection – Complete Aphorism Works – Reference edition of 2019 by author Sorin Cerin.)(ISO 690 SAVU, Vlad Ionuţ, et al. Institution of the special conservator in the case of the debtor’s death during the foreclosure stage. Conferința Internațională de Drept, Studii Europene și Relații Internaționale, 2020, 8.VIII: 681-688.) [316][317]

GOLDSTEIN, Helen: The Earth Walkers: Horses & Humans–Our Journey Together on Planet Earth,Eohippus – the “Dawn Horse” “The dawn of beauty always comes after night.” Sorin Cerin (ISO 690 GOLDSTEIN, Helen. The Earth Walkers: Horses & Humans–Our Journey Together on Planet Earth. Balboa Press, USA, 2019 [318]

RINO, Alex. Josiphos-derived P-trifluoromethylated ligands. 2014. PhD Thesis. ETH Zurich,Switzerland, Page 5. II “A man should look for what is, and not for what he thinks should be.” ~ Albert Einstein (1879 - 1955) ~ “Knowledge's surest logic is the lack of knowledge.” ~ Sorin Cerin (1963) ~ Page 6. III Danksagung Zu allererst möchte ich mich herzlich bei Prof …(ISO 690 SCHWENK, Rino Alex. Josiphos-derived P-trifluoromethylated ligands. 2014. PhD Thesis. ETH Zurich.)

Informații bibliografice

TitluIluzia Amintirii - Poeme Filosofice
AutorSorin Cerin
EditorCreateSpace Independent Publishing Platform, 2017
ISBN1545262934, 9781545262931
Lungime106 pagini
  
Exportă citatulBiBTeX EndNote RefMan