Poezii Din Titan Parc: Editia Alb-Negru

La miezul noptii incepe ziua de lucru. Calculatorul, cafeaua, o muzica discreta de jazz, plus celelalte ingrediente. La 5:30, ma pregatesc. La 6:00, iau bicicleta si pedalez usor pana in parcul din apropiere. E inca dimineata devreme, dar in parc alearga deja, sau se plimba la pas, persoane pe care nu le-am cunoscut pana nu demult, dar acum imi sunt familiare. E fata aceea frumoasa care alearga ca o gazela; e barbatul acela la 50 de ani care coboara scarile cu spatele, le urca, si iar coboara; femeia care da cateva ture de lac in pas grabit, tanarul acela cu probleme de mers dar cu o vointa iesita din comun, care renunta pe moment la baston; cei de la aparatele de exercitii fizice in aer liber, si cei care dau de mancare la pasari; si altii, si altii... Salut broasca testoasa de la intrare, pedalez cu grija sa nu calc ratele salbatice care traverseaza aleile in cautare de mancare, sperii pescarusii care motaie pe marginea lacului. Ma opresc pentru o clipa sa fotografiez momentul adecvat ideii care mi-a venit pe drum. Lebedele, curioase, se apropie de mal uitandu-se mirate la mine. Ma urc din nou pe bicicleta, si dau cateva ture in timp ce incerc sa pun in versuri ideea. Ma opresc pe o banca, imi aprind o tigara, si scot telefonul. Ma conectez pe Instagram si public acolo imaginea si versurile, care se raspandesc apoi pe Facebook, Twitter si Tumblr. Mai dau cateva ture de bicicleta si plec. Ajuns acasa, mai beau o ultima cafea si, pe la 09:00, ma culc linistit. S-a terminat inca o zi.