Frazări: Poeme

Cuvânt de alăturare

A comunica nestânjenit cu un spirit – mai ales poetic – este un act de participare la miracol. Partenerul unui asemenea dialog privilegiat este, încă o dată, Iosefina Schirger.

O simțire învestită în enunțuri lirice, disimulată de cerebralitatea expresiei, stilizată și concentrată până la aforism și eliptic... Emoție deghizată și reflexivitate omniprezentă. Experimentul – dacă despre așa ceva este vorba – reușește cel mai adesea să fie „lucrătură” a spiritului.

Cuvintele pot fi translatate în funcție de efectul urmărit, totdeauna multiplu, imprevizibil. Întorsăturile stilistice duc valul inspirației, multicolor, spre maluri nu o dată suprarealiste, cu tendințe ludice certe.

Ca și în volumele anterioare, asistăm la un ritual al sărbătorii care este dragostea, mereu reînceput, niciodată încheiat, cunoscând adâncimi și ipostaze inedite, neomologate. Dragostea în autocontemplare îl dezleagă pe captiv din strânsoare și îl redă reflecției despre sine, întorcândul în condiția de om obișnuit care, amânat de neliniști, sa tot îmbogățit.

Întoarcerea la vis se face ca o ademenire căreia nu i te poți sustrage – visul în desfășurare părând a fi locul din a cărui fragilitate purcede inefabilul.

Floarea paradoxului se închide și se deschide ca la un semn binevenit. Eufoniile au, în genere, rolul de a pune surdină unor drame, în dialog virtual.

Poezia este atinsă de o undă, lesne perceptibilă, de maturitate nemimată, o expresie voluntară asumată printrun elan bine temperat.

Atare poezie e ca o simfonie neterminată.

George Corbu