Cartea mea fermecată: PoemeePublishers & Editura Coresi - 181 pagini Clepsidra cu vise
Poezia este o stare verticală de lumină sângerând, atinsă de fiori și ispite: „Nu te îngrijora, nu plânge pentru mine... în ochi nu am lacrimi, am ninsori subțiri”, iubiri, prevestiri… Poezia ne însoțește prin viață așa cum ne este rânduit fiecăruia, până într-un răsărit de referință, când se limpezește, se maturizează: somnul lasă locul visului ca un foc purificator. Atunci zborul prăbușit al îngerului păzitor ajunge la tine, atunci muzele, neapărat sărate, găsesc drumul spre noi, gândurile se clarifică, recunoscând arsura. Cuvintele albastre se zbat obsedant să cucerească inima unei cicori, acolo unde mâinile – păsări în vâltoare – nu au reușit. Goale, cuvintele se umplu de sens pentru a hărțui până la marginea clipei, până la izvoare. Te scalzi atunci într-o clepsidră cu vise și păpădii, privirea îți devine temnița soldaților lumii pierduți în războaie, iar fântânile se tulbură. Apoi „vine o vreme liniștită” când, în pulsul ei remanent, suie sângele lui. Poeta este o călăuză. Cartea sa prezintă partea necunoscută a Lunii, pe care, tu, cititorule, ai uitat-o. Citește să vezi că ești la o „azvârlitură de condei” de ea! Povestea arde, te consumă până la cenușă...
Ionel Muscalu |
Cuprins
| 5 | |
| 7 | |
| 9 | |
Timpul în care ne vom vedea | 59 |
Îngerului meu | 66 |
Primejdia în care te afli iubind | 116 |
Cartea mea fermecată | 123 |
Fragmente de Poem | 173 |
Epilog | 179 |
