CĂSĂTORIA ȘI FAMILIA ÎN EPISTOLELE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

„În înțelepciunea Sa, Domnul Dumnezeu a rânduit ca în chip firesc omul să învețe dragostea în familie. Astfel, eliberarea treptată de egoism vine ca un firesc în relațiile familiale. Tinerii sunt gata să renunțe la unele din ideile și nevoile lor imediate pentru a fi pe placul persoanei iubite. Mai târziu, în căsătorie, renunțarea la impunerea în permanență a voinței proprii face posibilă conviețuirea soților. Dacă există iubire, acest lucru nu este greu, ci vine ca un firesc, bucuria pe care i-o face unul dintre soți celuilalt prin acceptarea părerii aceluia într-o chestiune sau alta, este una împlinitoare și pentru cel care renunță la părerea sa. O nouă etapă în desăvârșirea dragostei este apariția copiilor. Rod al dragostei dintre soți, și absolut dependenți din punct de vedere fizic de părinți în prima etapă a vieții lor, copiii sunt un motiv de noi renunțări la timpul și nevoile cele mai firești ale părinților. Atunci când familia nu se limitează la nașterea unui singur copil, practica punerii propriilor nevoi pe ultimul loc în ordinea priorităților devine una zilnică, și astfel, despătimitoare. În acest fel, familia este o școală a dragostei jertfelnice, în care cei din familie au întotdeauna prioritate în fața propriilor dorințe și nevoi.”

Pr. Marian Vild