Copiii festivalului: Începuturile vieții unui hibrid uman petrecute în umbra secerei și ciocanului. Roman

Romanul de 472 de pagini structurat pe 3 părți: „Infantia”, „Adulescentia” și „Juventa” – prima având 3 capitole („Bulevardul primarului burghez și parcul giratoriu”; „Eu sunt mic, Tu fă-mă mare” și „Interzis la pionieri”), a doua, 2 capitole („Bulevardul democrației populare din marginea Cociocului” și „Școala vieții în școală nouă”) ca și a treia parte („Liceul dintre ruine” și „Timp liber la dispoziția cetățeanului”) – prezintă într-un stil pamfletar viața generațiilor de copii, deveniți adolescenți și tineri în perioada anilor ’50–’70. Mai precis, copilăria, adolescența și începuturile tinereții celor născuți în anii 1953 și 1954, pe care mucaliții acelor vremuri i-au poreclit „Copiii festivalului”, cu referirea suspicioasă la întâlnirile tinerelor utemiste românce cu tinerii stângiști din 111 țări străine, prilejuite de cea de a IV-a ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților care a avut loc la București în perioada 2–16 august 1953.

Astfel, călătorind împreună cu personajul principal, Victor Sodoleanu – un hibrid din punct de vedere al originii sociale diferite a părinților săi – prin Bucureștiul devenit doar cu câțiva ani înainte de nașterea sa capitala unui stat al clasei muncitoare, cititorul are posibilitatea să cunoască și să compare două lumi diferite care coexistau în acele vremuri în urbe. Respectiv, cartierul vechi din jurul parcului Pache, populat de foști mic burghezi, de foști servitori, de veterani de război, de funcționari și de oamenii noului regim aduși de valul schimbărilor politico – sociale, precum și noul cartier de blocuri răsărit dintre dărâmăturile mahalalei din marginea Cociocului, în care li s-au închiriat apartamente unor cadre militare ale armatei, securității și miliției, activiștilor de partid, inginerilor, medicilor, arhitecților și altor intelectuali de școală nouă, care au format un conglomerat împreună cu fericiții locatari ai caselor care au scăpat de demolare.

Două cartiere, vestigii ale „accidentului” istoric produs de împărțirea lumii în sfere de influență de după Cel de al II-lea Război Mondial, în care evoluează eroul romanului din fragedă pruncie până la bacalaureat, luptând la propriu și la figurat ca să-și facă loc mai în față pe scena vieții, fără să știe despre existența unor probleme cu mult mai grave decât hârâielile lui cu diferite personaje potrivnice, nenorociri din categoria ororilor săvârșite în numele „luptei de clasă” de către statul totalitar în care s-a născut.

Astfel, cititorul are posibilitatea ca, prin povestioarele și povestirile cuprinse în marea poveste a „copiilor festivalului” – scrisă într-o notă ironică cu un limbaj glisând între doct și argotic – să cunoască tot felul de personaje pitorești, precum și culisele educației prin artă, sport, școală generală obligatorie și liceu, practicată în acele timpuri prin mijlocirea unor instructori culturali, educatori, antrenori, învățători și profesori, dintre care, unii erau corupți, limitați intelectual, mojici, violenți și/sau rău intenționați.

Totodată, tinerii care vor fi curioși să citească romanul, vor afla cu ce fel de jocuri necomputerizate își petreceau timpul liber copiii generațiilor ’53 și ’54; ce lecturi și spectacole îi entuziasmau; ce curiozități și vicii inadecvate vârstei lor aveau; cu ce și cum organizau micile lor afaceri ilicite; ce glume își făceau și cu ce răutăți își necăjeau profesorii; cum reacționau în fața anchetatorilor; cum se cuplau băieții cu fetele dezinhibate; în ce condiții și pentru cât timp se „măritau” liceenele cu turiștii occidentali; cum petreceau la „ceaiurile” de apartament și de curte; cum vorbeau și de ce se băteau ca sălbăticiunile între ei și cu alții.

În consecință, îndrăznim să sperăm că lucrarea sintetic prezentată mai sus, se va alătura cândva în memoria pasionaților de lectură, cărților de mare succes „Elevul Dima dintr-a șaptea” a lui Mihail Drumeș și „Cișmigiu & Comp.” scrisă de Grigore Băjenaru, chiar dacă nu mustește de romantism, fiind mai degrabă în ton cu vremurile de astăzi, respectiv, pigmentată cu vulgaritate și violență.

 Autorul