De la desprindere la atașare: Integrarea în grădiniță

Ideea acestei cărți a apărut într-o noapte, târziu, așa cum îmi vin mie ideile! Tocmai venise de la corectură prima mea carte. Mi-am dat seama atunci că e doar începutul. Aveam o experiență de peste 12 ani în instituții de învățământ, grădinițe și școli. Cea mai mare parte din timp a fost în grădiniță și am văzut multă confuzie în ceea ce privește integrarea copiilor. Este adevărat că multe lucruri nici eu nu le cunoșteam atunci când mi-am început drumul lucrului cu copiii, dar mereu mi-am dorit să înțeleg, să învăț mai mult și să îi învăț și pe alții. Am înțeles ceva după acești ani de lucru alături de copii, părinții și cadre didactice: lucrul cu copiii este despre copii! Iar integrarea este despre copil! Nu este despre părinte și nici despre instituția de învățământ. E important ca fiecare persoană care lucrează cu copiii să înțeleagă acest lucru. Asta înseamnă să cunoști psihologia copilului și etapele sale de dezvoltare. Pe lângă asta, e nevoie să cunoaștem stilurile parentale, cultura în care trăiești, regulamentul instituției, procedurile, etc.

Cred în lucrul bine făcut, mereu am crezut! Mi-a fost de folos. Așa a pornit gândul și ideea cărții. Cred că fiecare copil, familie și instituție de învățământ preșcolar are nevoie să înțeleagă procesul integrării unui copil, etapele prin care trece acesta, dar și părinții în acest proces al integrării copilului în colectivitate..

Cred în integrarea copiilor în colectivitate după vârsta de 14 luni. Cred că în primele 14 luni copilul are nevoie să fie în mediul protectiv al familiei și familia să îl introducă treptat în colective noi după primele 6-8 luni de viață, dar cu prezența lor acolo. Nu cred în preluarea copiilor de la 3 luni, dar nici în respingerea colectivității până la 6 ani. Așa că această carte se raportează la integrarea copiilor în mediul antepreșcolar și preșcolar (14 luni-6 ani).

Cred în educație de la vârste foarte mici și nu cred că un copil are nevoie doar de o supraveghere realizată de o bonă sau o creșă. Are nevoie să fie stimulat încă de la câteva luni. De aceea, nu mă voi raporta la creșe, ci la sisteme de educație cum sunt grădinițele sau sistemele de antepreșcolari care urmează o curriculă și care știu ce nevoie are un copil de 15 luni sau de 3 ani, dar cel mai des voi folosi termenul de grădiniță pentru toți copiii înscriși, chiar dacă au 14 luni sau 5 ani, asta pentru că termenul de creșă nu mi se pare adecvat, iar o altă denumire consacrată pentru colectivitate în perioada 14 luni – 3 ani nu există.

Dedic cartea mea tuturor copiilor care au venit în brațele mele uneori cu lacrimi în ochi, de asemenea o dedic și părinților care au avut încredere în mine și au urmat programele de integrare propuse. De mare folos mi-au fost și cei care au avut temeri, care au considerat că nu pot urma un program. Ei m-au învățat foarte multe lucruri, mereu a fost o provocare să mă perfecționez mai mult și să înțeleg mai multe.

Pasiunea pentru integrarea copilului sănătoasă m-a fascinat de mulți ani. Am încercat mai multe variante de inte­grare, dar viziunea mea asupra integrării a fost profund zdruncinată când eram în America într-un schimb de experiență într-o grădiniță. Vorbeam despre integrarea copilului și le-am spus că la noi, în România, „copiii se îmbolnăvesc mult în primul an de colectivitate”. Ei s-au uitat la mine foarte năuciți și nu înțelegeau ce spun. Am încercat să explic cum se desfă­șoară integrarea în primul an de colectivitate, că se îmbolnăvesc și... fețele lor exprimau uimire. Mi-au spus că nu înțeleg exact de ce spuneam asta deoarece ei nu întâmpinau această pro­blemă. Ei au copii care se îmbolnăvesc mai mereu (indiferent de grupă, dar sunt dintre cei care au niște sensibilități). Au mai spus că sunt copiii care se consumă mult la separarea de părinți și aceia se îmbolnăvesc, sau sunt perioadele cu viruși și atunci depinde de sistemul imunitar, dar uneori poate să fie previzibil, iar ei nu înțeleg cum adică se îmbolnăvesc că intră în colecti­vitate, că doar nu sunt ținuți izolați înainte?! Evident că acea dimineață a zdruncinat un pic ce auzisem până atunci. A fost un insight... și mi-am dat seama că nu este despre primul an de colectivitate, este despre integrare, atașament, consum psiholo­gic versus consum pentru susținerea sistemului imunitar și multe altele. De atunci, viziunea mea asupra „primului an de colectivitate” s-a schimbat și, bineînțeles, copiii nu se mai „îmbolnăveau în primul an de colectivitate”. Eu cred că, dacă vom face lucrurile mai bine în ceea ce privește integrarea copilului în colectivitate, vom vedea că această expresie, „în primul an de colectivitate se stă mai mult acasă”, nu o să mai fie adevărată!

Agnes Remalia Dragomir