Topica subiectului în limba română veche

Topica subiectului în limba română reprezintă o temă largă, discutată parțial în multe lucrări de gramatică. Volumul de față își propune să realizeze o monografie rezervată exclusiv topicii subiectului în limba română veche, în texte din perioada 1532-1780.  

Din punctul de vedere al materialului analizat, noutatea este introducerea unor texte neanalizate în lucrările anterioare, și anume Pravila aleasă, Pânea Pruncilor, Documente privitoare la istoria orașului București și Documente Bârlădene. 

Cartea cuprinde șase capitole. Primele două capitole reprezintă introducerea și partea teoretică a lucrării. Analiza propriu-zisă a corpusului este împărțită în două capitole: topica subiectului în perioada 1532-1640, urmărind topica subiectului în principală, în subordonată, cea a subiectului lexical al formelor nonfinite, repetarea și reluarea subiectului și topica subiectului în cea de-a doua perioadă din limba română veche, și anume 1640-1780, dar cu observația că sunt menționate asemănările și schimbările care apar în comparație cu perioada precedentă. Topicalizarea și dislocarea la stânga a subiectului în limba română veche sunt analizate în capitolul al V-lea. În ultimul capitol se prezintă concluziile lucrării.  

Concluzia generală este aceea că libertatea de topică este principala caracteristică a textelor vechi, subiectul acceptând orice poziție în ordinea lineară a propoziției.