Translatorii ororilor naziste : procesele de la Nürnberg și începuturile interpretării simultane

Interpreții, respectiv interpreții de conferință (cei ce fac interpretare simultană) au o meserie pentru care sunt admirați de mulți dintre ceilalți oameni, interpretarea simultană fiind cea mai spectaculoasă formă a interpretării. Este vorba despre acel tip de interpretare la care transferul de informații nu are loc după terminarea discursului din limba sursă, ci simultan, adică odată cu înțelegerea textului ascultat. 

Poate cel mai relevant moment pentru importanța interpreților în scrierea istoriei au fost Procesele de la Nürnberg. Despre acestea s-au publicat atât de multe cărți, în care au fost prezentate diverse puncte de interes referitoare la temă, încât am putea rămâne cu impresia că nu mai avem nimic nou de aflat. În realitate însă, este exact invers: acest lucru ne arată, de fapt, clar că tema în cauză este importantă din mai multe puncte de vedere. Procesele de la Nürnberg nu numai că au pregătit drumul pentru dezvoltarea dreptului internațional, ci au reprezentat și fundamentul necesar evoluției interpretării de conferință. Fundament este un cuvânt-cheie în raport cu procesele de la Nürnberg, nu doar pentru că la acel moment s-a testat pentru prima oară un nou tip de interpretare, ci și pentru că a fost nevoie să se dezvolte o tehnologie complet nouă în această privință. Principiul acelei instalații de interpretare, extrem de rudimentară pentru așteptările noastre de azi, a rămas același, însă sistemul a fost îmbunătățit de-a lungul timpului, astfel încât interpreții să poată lucra astăzi în cabine moderne de interpretare simultană.