Flori de hârtie: Poeme

Origami din cuvinte și șoapte

De ce dragostea este mai mare decât toate celelalte? Pentru că toate celelalte vor trece. Sfântul Ioan Gură de Aur

În volumul „Flori de hârtie” Iosefina Schirger își dezvăluie extraordinarul talent de a modela regnuri întregi de cuvinte. O răbdare tulburătoare, un pastel plin de culoare, un potop de verbe ca velele unei corăbii, ducând inegalabil ființa mai departe. „În universuri paralele fug cu o artistă. Distanța ne va proteja.” Substantivele se adaugă puține, pentru a fi ancore sufletului, comunicând acțiunea: „Mi-am năruit o lume ca o lacrimă. Am scris ca o umbră, ca în vis.” Vorbe de catifea! Elementele primordiale ale filosofiei sunt utilizate într-un perpetuum mobile: eu, „un cer de taină și de vânt, apelor tale parcă le descânt… până devii un copac. Lumina ne-a zdrențuit. Mă consumi până la punctul de a fi nefericit.” E o lume feerică, abstractă în care „nu există poeți, doar poezie și unde ceea ce nu vezi, te vede.”

Inspirată de absențe, Iosefina Schirger știe să aleagă cuvintele, să le aranjeze sonor, să le dezvelească emoția. Simulând o rotire, răscolind înțelesuri ascunse, ferindu-se de nume „căci ele numesc” – vorba marelui Nichita – introduce formule complexe „ca o momeală”. Stări, aripi, secunde sunt arse în retorta de alchimist. Substanța se consumă vizibil, până la nefericire. E o lume văzută din propria experiență, o cotropire a sinelui celuilalt, până la contopirea panteistă. Sentimentul iubirii devine dimensiune a cunoașterii, când, de deasupra, harul, grația, divinul umplu paginile goale…

Ionel Muscalu