În văpaia lunii: nuvele

acasă aceea acolo afară aici apă Argova asta așa auzi avea ăla ăsta Babalete băiatul Bănică Bucur caii calul capul casa casă Căpălău către ceva cîmpie cîte clipă dată dădu de-a deasupra departe dincolo două drumul Dunăre erau ești facă fata fața față făcu făcut femeia fiecare fiindcă frică George gura i-am îmi înainte întoarse într-o într-un întrebă își îți Jucu l-am Lelea lemn lîngă lumea luna m-am Maja Maud mereu mi-a mine mîinile mîna n-am niciodată nimeni nimic niște noaptea nu-i ochi ochii Onică opri parcă patru pămînt picioare pînă plecat puțin Radu răspunse rău Rigo să-i să-l să-mi să-și să-ți seara singur spune spus spuse strigă și-i și-l știu tare tine tîrziu toată toți trebuia trei Uite unul urmă venit vezi Vica vine vînt vîntul vreau vrei vreo zice zile zise