Despre dragoste şi alte dependenţe

Odată, am construit un raft special ca să încapă o carte. Din respect (şi un pic de nebunie), nu am citit nimic aproape 2 ani, după ea. Din când în când, o luam atent, o deschideam la o pagină aleatorie şi încercam să-mi dau seama cum îmi va fi ziua şi viaţa, în funcţie de pasajul peste care dădeam. Uneori, nu mă opream la un pasaj - citeam, nemişcată, în continuare, blocată de toate sensurile noi pe care le prindea cartea pe care o ştiam, aparent, atât de bine... Cartea pentru care am construit un raft special pe perete.

Bărbaţii sunt mereu diferiţi. Unii nu citesc autori vii. Unii nu citesc în limba română. Unii nu mă citesc pe mine. Sau pretind că nu. 

Sunt diferiţi, dar toţi sunt ca nişte cărţi. Au coperţi. Pagini. Dimensiuni. Colţuri. Înălţimi. Greutate. 

Şi un preţ...

Cartea asta e despre unul dintre bărbaţii aceştia. Căruia îi mulţumesc că mi-a fost inspiraţie. Iar asta m-a transformat dintr-o copilă într-o femeie care încerca, pentru prima dată, să definească dragostea în toate nuanţele ei.